bohaz sn vz bogaz

BOHAZ s. n. v. bogaz. substantiv neutru

boház V. bogaz.

boaz sn vz bogaz

bogaz sn [At: M. COSTIN, ap. ȘIO / V: bohaz, boaz^[1] (P: bo-az), buaz^[2] (P: bu-az) / Pl: ~uri / E: tc boghaz] (Înv) 1 (Numai în poeziile populare) Canal. 2 Gură de râu. 3 (Spc) Bosforul. 4 Pas. 5 (Rar) Margine de blană. corectat(ă)

buaz sn vz bogaz

buhaz sn vz bogaz

BUAZ s. n. Albia unui rîu mic, la vărsare. – Tc. boghaz.

BOAZ s. n. v. bogaz. substantiv neutru

BOGAZ s. n. (Mold., ȚR) 1. Canal, gură de rîu. A: Apa Volga, căzînd în Marea Caspia, se împarte în 70 și mai bine de boazuri. N. COSTIN. Bosforul … la bogazul Mării Azacului, unde se împreună cu Marea Neagră. CANTEMIR, HR.; cf. M. COSTIN; IM 1754, 7^v. B: Au înghețat bogazul mării spre tersana, de d-abiia o spărgea caicciii cu caicile. IM 1730, 12^r. 2. Strîmtoare, pas. A: Această cale iaste ca un bogaz de mearge pentre dealuri, pentre munți și pentre surpături. IM 1754, 79^r; cf. IM 1754, 79^r. B: Să meargă să păzească bohazurile de cătră Ardeal. ANON. BRÎNCOV.; cf. IM 1730. 111^v, 112^r. Variante: boaz (M. COSTIN: N. COSTIN; IM 1730, 111^v,112^r), bohaz (ANON. BRÎNCOV.). Etimologie: tc. boğaz. substantiv neutru

boáz V. bogaz.

bogáz, boház, boáz și buáz n., pl. urĭ (turc. boghaz, de unde și ngr. bogázi, bg. sîrb. bogaz, boaz). Vechĭ. Azi. Serbia. Strîmtoare de apă (maĭ ales Bosforu), gură de rîu, canal: bohazu Suliniĭ (chear azi). Trecătoare, defileu: bohazurile Carpaților. Azĭ în Olt buházurĭ, țărĭ depărtate pin poveștĭ. V. coclaurĭ, meleagurĭ, pogheazurĭ, veneție.

buáz V. bogaz.

buház V. bogaz.

bogaz (-zuri), s. n. – Strîmtoare, canal. Var. bo(h)az, buaz. Tc. buǵaz (Șeineanu, III, 19; Lokotsch 323), de unde și ngr. μπογάζι, bg. bo(g)az.

bogaz, bogazuri, s.n. (înv.) canal, gură de râu.

buhaz, s.m. v. buhaș.

KARA-BOGAZ-GOL, lac sărat în E M. Caspice, în V Turkmenistanului, care comunică cu marea printr-o strâmtoare îngustă; 13 mii km² (supr. pe cale de micșorare). Ad.: 4-7 m. Din cauza puternicei evaporări și salinității ridicate (300‰), pe țărmuri și pe fund se depun săruri (cloruri și sulfați de sodiu, magneziu, potasiu etc.). Expl. de mirabilit (sarea lui Glauber). Închis printr-un dig pentru o perioadă scurtă (1960), dar din motive ecologice s-a renunțat la îndiguire.