7 definiții pentru bogomil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOGOMÍL, bogomili, s. m. Adept al bogomilismului. – Din n. pr. Bogomil.

BOGOMÍL, bogomili, s. m. Adept al bogomilismului. – Din n. pr. Bogomil.

bogomíl sm [At: CUV. D. BĂTR. II, XLIV / Pl: ~i / E: Bogomil] Adept al bogomilismului.

BOGOMÍL, bogomili, s. m. Adept al bogomilismului. – Din Bogomil (nume propriu).

BOGOMÍL s. m. adept al bogomilismului. (cf. Bogomil)

Bogomili m; pl. sectă eretică din Bulgaria, întemeiată de popa Bogomil în sec. X și răspândită către sfârșitul evului mediu în România și Franța meridională (Albigensi). Doctrina bogomolică, identică cu a Maniheilor și a Paulicianilor, are în vedere antagonismul între principiul binelui și al răului, între Dumnezeu și Satana.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bogomíl s. m., pl. bogomíli

bogomíl s. m., pl. bogomíli

Intrare: bogomil
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bogomil
  • bogomilul
  • bogomilu‑
plural
  • bogomili
  • bogomilii
genitiv-dativ singular
  • bogomil
  • bogomilului
plural
  • bogomili
  • bogomililor
vocativ singular
  • bogomilule
  • bogomile
plural
  • bogomililor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bogomil

  • 1. Adept al bogomilismului.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: