bóghie f. (ung. boglya, claĭe, stog; sîrb. baglja, chita, buchet. V. buglă, boghineț). Boghineț de fîn.

boaghe⁵ sf vz boghie

BOAGHE¹, BOGHIE sf. Trans. 🚜 Căpiță, claie mică (de fîn, etc.) [ung. boglya].

BOAGHE³ sf. Mold. 🫀 Moalele capului (la tîmple): trăsnea la ~ pe cel viu, de-i săreau scîntei din ochi (FLOR.).