bogăție s.f. 1 Cantitate mare de bunuri materiale, de materii prime, de bani, de obiecte prețioase etc. ♦ (mai ales la pl.) Obiecte de mare preț, comori, lucruri scumpe. În muzeu sînt bogății imense. 2 Starea, situația unui om bogat. Au înțeles... că bogăția e o necesitate înțeleasă (DIN.) 3 Resursele naturale ale unei țări, ale unei regiuni etc. care, prin prelucrare, devin bunuri utilizate de întreaga societate. Petrolul este o bogăție națională. ◊ Bogăție naturală v. natural. 4 Abundență și varietate de valori spirituale. Bogăție de idei. • pl. -ii. g.-d. -iei. /bogat + -ie.