5 definiții pentru boehmit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
boehmit [boe’mit] s.n. (chim.) Monohidrat natural de aluminiu. • /<fr. boéhmite.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
boehmit (fr.) [eh pron. e] (bo-eh-) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
boehmit s. n. [pron. bo-e-mit]
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
boehmit, (engl.= boehmite) AlO(OH), min. care intră în constituția alitelor (bauxite și laterite). În România, a fost semnalat în compoziția bauxitelor din Mții Apus. (Pădurea Craiului). V. și diaspor.
- sursa: Petro-Sedim
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
BOEHMIT (< fr.) s. n. Monohidrat natural de aluminiu, care intră în alcătuirea unor bauxite; este un bogat minereu de aluminiu.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: boehmit
boehmit substantiv neutru
- pronunție: bo-e-mit
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)