4 definiții pentru boehmit


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

boehmít (fr.) [eh pron. e] (bo-eh-) s. n.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

boehmit, (engl.= boehmite) AlO(OH), min. care intră în constituția alitelor (bauxite și laterite). În România, a fost semnalat în compoziția bauxitelor din Mții Apus. (Pădurea Craiului). V. și diaspor.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BOEHMIT (< fr.) s. n. Monohidrat natural de aluminiu, care intră în alcătuirea unor bauxite; este un bogat minereu de aluminiu.

Intrare: boehmit
  • pronunție: bo-e-mit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boehmit
  • boehmitul
  • boehmitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • boehmit
  • boehmitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)