bodiu (bodigaș) m. Tr. erete, uliu. [Origină necunoscută].

bodiu, bodii, s.m. (reg.) Uliu, erete: „În această zi [la Lăsatu secului] trebe să tai o găină, că dacă nu, o mănâncă bodiu” (Bilțiu, 2009: 73). ■ (onom.) Bodiu, nume de familie în jud. Maram. – Var. a lui bodigaș.

bodiu, bodii, s.m. – (reg.; ornit.) Uliu, erete (Memoria, 2004). ♦ (onom.) Bodiu, nume de familie (14 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Et. nec. (Șăineanu); var. a lui bodigaș.

bodiu, -ii, s.m. – (ornit.) Uliu, eret (Memoria 2004). – Et. nec.