Definiția cu ID-ul 419723:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bodârlắu, (bodârlắi), s. m. – Cufundar, Colymbus glacialis. – Var. bodârlan. Origine incertă, probabil expresivă. Din mag. bujdorló, după Drăganu, Dacor., 334; formă care ar justifica fonetismul rom., din mag. bukdar „cufundar”, der. de la bukdolni „a se cufunda” (cf., Cihac, II, 483 și DAR). Der. bodârlău, s. n. (închisoare), al cărui semantism se explică prin imaginea, proprie limbajului argotic, care confundă faptul de „a merge la închisoare” cu acela de „a se cufunda”; modârlan, s. m. (bădăran, mârlan).