bocotan, ~ă a vz bogătan

bocotan, -ă adj. v. bogătan.

BOCOTAN, -ANĂ sm. f. Trans. Maram. Oaș. = BOGĂTAN: tîrgul fiind gata, bocotanul duce vaca la el (RET.).

bocotán V. bogătaș.

bogătan, ~ă [At: SADOVEANU, P. M. 107 / V: bocotan, ~ă, botocan, ~ă smf / Pl: ~i, ~e / E: bogat + -an] 1-2 (Șdp) Bogătaș. 3 (Spc) Om cu vite, care negustorește produse din lapte.

bogătan, -ă s.m., s.f. (deprec.) Bogătaș. • pl. -i, -e. și bocotan, -ă adj. /bogat + -an.

bogătaș, -a s.m., s.f. Persoană foarte bogată; (deprec.) bogătan. • pl. -i, -e. /bogat + -aș.

BOGĂTAN, -Ă, bogătani, -e, s. m. și f. (Cu sens depreciativ) Bogătaș. V. chiabur. Sărăcia se ținea scai de noi, iar bogătanii își băteau joc de noi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2711. Îs bogătani și oameni cu păcat. DUMITRIU, N. 167. A plecat fiindcă bogătanul îl muncea pînă la sleire. STANCU, D. 45.

BOGĂTAN, -Ă, bogătani, -e, s. m. și f. (Depr.) Bogătaș. – Din bogat + suf. -an.

bogătáș, -ă s. (d. bogat). Fam. Om bogat. – Și -án și bocotán, fem. -ană și -ancă (Trans. ș.a.).

bogătan (pop.) s. m., pl. bogătani

bogătan (pop.) s. m., pl. bogătani

bogătan s. m., pl. bogătani

BOGĂTAN s. v. bogătaș.

bogătan s. v. BOGĂTAȘ.

bocotan, s.m. v. bogotan („bogătaș”).

bocotan, s.m. – v. bogătan („bogătaș”).

bocotan, -i, (bogotan), s.m. – Om cu stare materială bună; găzdoi: „Optincuțăle-s pe bani, / Cismele-s la bocotani” (Memoria 2001: 101). – Din bogătan (< bogat + -an).