2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bocănít sn [At: VLAHUȚĂ, ap. CADE / Pl: ~uri / E: bocăni] 1 Lovire repetată cu un obiect tare în ceva Si: bocănitură (1). 2 Tropăială. 3 Ciocnit1. 4 Zgomotul produs de bocănit (1) Si: bocănitură (2).

BOCĂNÍT s. n. Acțiunea de a bocăni și rezultatul ei; zgomot produs prin lovirea cu un obiect tare în ceva; bocăneală, bocănitură. – V. bocăni.

BOCĂNÍT s. n. Acțiunea de a bocăni și rezultatul ei; zgomot produs prin izbirea cu un obiect tare în ceva; bocăneală, bocănitură. – V. bocăni.

BOCĂNÍT s. n. Acțiunea de a bocăni și zgomotul produs de lovire; bocănitură. Un timp au tăcut, ascultîndu-și bocănitul pașilor pe asfalt. GALAN, Z. R. 346. Un bocănit în ușă le rupse vorba. DUNĂREANU, CH. 215.

BOCĂNÍT s. n. Acțiunea de a bocăni și rezultatul ei.

bocănit n. 1. lucrarea de a bocăni; 2. fam. trânteală: să mănânce bocănit.

băcănit2 sn vz bocănit1

băcănit4, ~ă a vz bocănit2

bocăní [At: ALECSANDRI, T. 14 / V: (reg) băc-, -coni / Pzi: ~nesc, (rar) bocăn / E: boc + -ăni] 1 vi A lovi, de repetate ori, cu un obiect tare în ceva. 2 vi A tropăi. 3-4 vit A (se) ciocni.

BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva; a ciocăni. – Boc + suf. -ăni.

BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A ciocăni, a izbi cu un obiect tare în ceva. – Boc + suf. -ăni.

BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A bate sau a lovi în repetate rînduri cu un obiect tare în ceva. Se frămînta pe scaun, bocănea din picioare. CAMILAR, N. II 142. Adevărat, a întărit Neonii Roșea, bocănind cu cizmele în bătătura de lut. SADOVEANU, P. M. 15. După ce-și scutură cizmele, bocăni la ușă. DUNĂREANU, N. 24. Moș Vasile mai bocănește în chingi, cearcă tăria cîrmei și spune lui Toader să bage de seamă la cot. VLAHUȚĂ, O. A. II 169. Bocănește el cît bocănește, cînd pîrrr! cade copacul. CREANGĂ, P. 46. ◊ (Instrumentul acțiunii devine subiect) Bocancii lui Eftimie... bocăneau izbindu-se de pietre. DUMITRIU, N. 242. Bocancii bocăneau rar, coborînd treaptă cu treaptă. CAMILAR, N. I 347. – Pers. 3 și: bocăne (TOMA, C. V. 216).

BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva. – Din boc1.

A BOCĂNÍ ~ésc intranz. A produce un zgomot prin lovire repetată (într-un obiect tare); a ciocăni. /Din boc

bocănì v. 1. a bate cu ciocanul: bocănește în căldare; 2. a lovi: toți bocăniau la ușă CR.; 3. refl. a se îmbolnăvi. [V. boc!].

bocănésc v. intr. (imit. d. boc-boc). Lovesc mult cu cĭocanu, cu degetu ș.a. ce tot bocănițĭ în gard?


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bocăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănésc / bócăn, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 să bocăneáscă / să bócăne

arată toate definițiile

Intrare: bocănit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bocănit
  • bocănitul
  • bocănitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bocănit
  • bocănitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: bocăni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bocăni
  • bocănire
  • bocănit
  • bocănitu‑
  • bocănind
  • bocănindu‑
singular plural
  • bocănește
  • bocăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bocănesc
(să)
  • bocănesc
  • bocăneam
  • bocănii
  • bocănisem
a II-a (tu)
  • bocănești
(să)
  • bocănești
  • bocăneai
  • bocăniși
  • bocăniseși
a III-a (el, ea)
  • bocănește
(să)
  • bocănească
  • bocănea
  • bocăni
  • bocănise
plural I (noi)
  • bocănim
(să)
  • bocănim
  • bocăneam
  • bocănirăm
  • bocăniserăm
  • bocănisem
a II-a (voi)
  • bocăniți
(să)
  • bocăniți
  • bocăneați
  • bocănirăți
  • bocăniserăți
  • bocăniseți
a III-a (ei, ele)
  • bocănesc
(să)
  • bocănească
  • bocăneau
  • bocăni
  • bocăniseră
verb (V334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bocăni
  • bocănire
  • bocănit
  • bocănitu‑
  • bocănind
  • bocănindu‑
singular plural
  • bocăne
  • bocăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bocăn
(să)
  • bocăn
  • bocăneam
  • bocănii
  • bocănisem
a II-a (tu)
  • bocăni
(să)
  • bocăni
  • bocăneai
  • bocăniși
  • bocăniseși
a III-a (el, ea)
  • bocăne
(să)
  • bocăne
  • bocănea
  • bocăni
  • bocănise
plural I (noi)
  • bocănim
(să)
  • bocănim
  • bocăneam
  • bocănirăm
  • bocăniserăm
  • bocănisem
a II-a (voi)
  • bocăniți
(să)
  • bocăniți
  • bocăneați
  • bocănirăți
  • bocăniserăți
  • bocăniseți
a III-a (ei, ele)
  • bocăne
(să)
  • bocăne
  • bocăneau
  • bocăni
  • bocăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bocănit

etimologie:

  • vezi bocăni
    surse: DEX '98 DEX '09

bocăni

  • 1. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: bate ciocăni izbi lovi 7 exemple
    exemple
    • Se frămînta pe scaun, bocănea din picioare. CAMILAR, N. II 142.
      surse: DLRLC
    • Adevărat, a întărit Neonil Roșca, bocănind cu cizmele în bătătura de lut. SADOVEANU, P. M. 15.
      surse: DLRLC
    • După ce-și scutură cizmele, bocăni la ușă. DUNĂREANU, N. 24.
      surse: DLRLC
    • Moș Vasile mai bocănește în chingi, cearcă tăria cîrmei și spune lui Toader să bage de seamă la cot. VLAHUȚĂ, O. A. II 169.
      surse: DLRLC
    • Bocănește el cît bocănește, cînd pîrrr! cade copacul. CREANGĂ, P. 46.
      surse: DLRLC
    • Bocancii lui Eftimie... bocăneau izbindu-se de pietre. DUMITRIU, N. 242.
      surse: DLRLC
    • Bocancii bocăneau rar, coborînd treaptă cu treaptă. CAMILAR, N. I 347.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Boc + sufix -ăni.
    surse: DEX '98 DEX '09