2 intrări

25 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOBÍNĂ, bobine, s. f. Mosor de diverse forme, pe care se înfășoară ață, sârmă, cablu electric etc.; p. ext. mosorul împreună cu spirele înfășurate pe el. ♦ Spec. Ansamblu de spire format prin înfășurarea în serie a unuia sau a mai multor conductoare electrice. – Din fr. bobine.

BOBÍNĂ, bobine, s. f. Mosor de diverse forme, pe care se înfășoară ață, sârmă, cablu electric etc.; p. ext. mosorul împreună cu spirele înfășurate pe el. ♦ Spec. Ansamblu de spire format prin înfășurarea în serie a unuia sau a mai multor conductoare electrice. – Din fr. bobine.

bobínă sf [At: LTR / V: (1) bobin sn (pl: -e, -uri) / Pl: ~ne / E: fr bobine] 1-2 Ghem (sau înfășurare de fire) dispus(e) astfel încât să nu se deșire sau să se încurce. 3-4 Mosor pe care se înfășoară ață, sârmă etc. 5 Mosor cu fire. 6 Ansamblu de spire format prin înfășurarea în serie a unuia sau mai multor conductoare electrice.

BOBÍNĂ, bobine, s. f. 1. Piesă de forma unui cilindru (plin sau gol), limitat uneori la capete de două discuri, pe care se poate înfășură un fir, un cablu, un film fotografic sau cinematografic etc.; p. ext. ansamblu format din această piesă și firul înfășurat pe ea. ♦ (Electrotehnică) Ansamblu de spire în serie, format prin înfășurarea în comun a uneia sau a mai multor conductoare. 2. Ghem sau fire înfășurate (de obicei pe un suport) în așa fel încît firul să nu se deșire și să nu se încurce. V. mosor. Bobină de ață.

BOBÍNĂ, bobine, s. f. Piesă cilindrică servind la înfășurarea aței, a unui cablu etc.; p. ext. ansamblu format din această piesă și firul înfășurat pe ea. ♦ (Electrotehnică) Ansamblu de spire în serie, format prin înfășurarea în comun a unuia sau a mai multor conductoare. ♦ Fire înfășurate (pe un suport) în așa fel încât să nu se deșire sau să se încurce. Bobină de ață.Fr. bobine.

BOBÍNĂ s.f. 1. Piesă cilindrică pe care se poate înfășura un fir, un cablu etc.; ansamblu compus din piesa aceasta și firul, cablul etc înfășurat pe ea. ♦ Înfășurare a unui fir într-o mașină sau într-un aparat electric. 2. Înfășurare a unui fir de ață, de sfoară etc. pe un bețișor, un mosor etc.; ghem. [< fr. bobine].

BOBÍNĂ s. f. 1. suport cilindric pe care se poate înfășura un fir, un cablu, o peliculă sau bandă magnetică; ansamblu compus din acest suport și firul, cablul etc. înfășurat pe el. ◊ mosor. 2. element component al circuitelor electrice constituit din mai multe spire înfășurate în jurul unui suport dielectric sau feromagnetic. ♦ ~ de inducție = transformator electric din două înfășurări bobinate pe un singur miez de fier. (< fr. bobine)

BOBÍNĂ ~e f. 1) Suport (cilindric) care servește la înfășurarea diferitelor fire, cabluri, benzi. 2) Ansamblu compus din această piesă și spirele înfășurate pe ea. * ~ electrică element al unui circuit electric, constituit din mai multe spire conductoare. /<fr. bobine

bobină f. mosor: hârtie velină în bobine.

*bobínă f., pl. e (fr. bobine). Mosor mic, cilindru din lemn pe care e înfășurată o ață saŭ o sîrmă electrică.

BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.

BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.

bobina vt [At: DA ms / Pzi: ~nez / E: bobină] 1-2 A înfășură un fir (un film etc.) în jurul unui mosor (sau unei bobine).

BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. (întrebuințat și absolut; cu privire la un fir, un cablu, un film etc.) A înfășură, a depăna (în jurul unei bobine); a face bobină.

BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a depăna un fir, un cablu etc. (în jurul unei bobine). – Fr. bobiner.

BOBINÁ vb. I. tr. A înfășura (un fir, un cablu etc.) pe o bobină. [< fr. bobiner].

BOBINÁ vb. tr. a înfășura (un fir, un cablu) pe o bobină. (< fr. bobiner)

A BOBINÁ ~éz tranz. (fire, cabluri etc.) A înfășura pe o bobină. /<fr. bobiner


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bobínă s. f., g.-d. art. bobínei; pl. bobíne

bobínă s. f., g.-d. art. bobínei; pl. bobíne

bobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 bobineáză

bobiná vb., ind. prez. 1 sg. bobinéz, 3 sg. și pl. bobineáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BOBÍNĂ s. 1. mosor, (Mold.) macara. (~ cu ață.) 2. (FIZ.) (ieșit din uz) self. 3. (FIZ.) bobină cu reactanță = reactor.

BOBI s. 1. mosor, (Mold.) macara. (~ cu ață.) 2. (FIZ.) (ieșit din uz) self.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BOBÍNĂ (< fr.) s. f. 1. Suport cilindric sau tubular din lemn, metal, carton etc. servind la înfășurarea firelor, a semitorturilor, a peliculei de film sau a benzilor; p. ext. ansamblu format din acest suport și firele, semitorturile etc., înfășurate pe el. 2. B. electrică = element de circuit electric format din spire conductoare în serie, cu sau fără miez feromagnetic, ce produce un cîmp magnetic sau în care se induce o tensiune electromotoare. B. de inducție = transformator electric cu miez feromagnetic deschis, a cărui înfășurare primară este parcursă de un curent continuu întrerupt periodic. B. de deflexie = pereche de bobine (2) ce poate determina o deviație a unui fascicul de electroni analogă cu cea produsă de acțiunea unui cîmp magnetic.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bobină, bobine s. f. (er.) testicul.

Intrare: bobină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bobi
  • bobina
plural
  • bobine
  • bobinele
genitiv-dativ singular
  • bobine
  • bobinei
plural
  • bobine
  • bobinelor
vocativ singular
plural
Intrare: bobina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bobina
  • bobinare
  • bobinat
  • bobinatu‑
  • bobinând
  • bobinându‑
singular plural
  • bobinea
  • bobinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bobinez
(să)
  • bobinez
  • bobinam
  • bobinai
  • bobinasem
a II-a (tu)
  • bobinezi
(să)
  • bobinezi
  • bobinai
  • bobinași
  • bobinaseși
a III-a (el, ea)
  • bobinea
(să)
  • bobineze
  • bobina
  • bobină
  • bobinase
plural I (noi)
  • bobinăm
(să)
  • bobinăm
  • bobinam
  • bobinarăm
  • bobinaserăm
  • bobinasem
a II-a (voi)
  • bobinați
(să)
  • bobinați
  • bobinați
  • bobinarăți
  • bobinaserăți
  • bobinaseți
a III-a (ei, ele)
  • bobinea
(să)
  • bobineze
  • bobinau
  • bobina
  • bobinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bobină

  • 1. Mosor de diverse forme, pe care se înfășoară ață, sârmă, cablu electric etc..
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: mosor
    • 1.1. prin extensiune Mosorul împreună cu spirele înfășurate pe el.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. prin specializare Ansamblu de spire format prin înfășurarea în serie a unuia sau a mai multor conductoare electrice.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • 1.2.1. Bobină de inducție = transformator electric din două înfășurări bobinate pe un singur miez de fier.
        surse: MDN '00
  • 2. Ghem sau fire înfășurate (de obicei pe un suport) în așa fel încât firul să nu se deșire și să nu se încurce.
    surse: DLRLC DN sinonime: ghem (ghemotoc) un exemplu
    exemple
    • Bobină de ață.
      surse: DLRLC

etimologie:

bobina

etimologie: