2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÓȘTIURĂ, boștiure, s. f. (Mold.) Scorbură (de copac); văgăună în toasta unui deal; gaură. Ești de rîsul lumii cu așa casă. Boștiură. Bate vintul și ploaia. SADOVEANU, O. V 30.

BÓȘTIURĂ, boștiuri, s. f. (Reg.) Scorbură; văgăună în coasta unui deal; gaură. – Comp. tc. boș dyr „este gol, sec”.

boștiúr, ~ă a vz boștur

boștúr și (ob.) -ĭur, -ă adj. (d. boștură). Est. Cav, găunos: un nuc boștur.

boștúră și -ĭură f. pl. inuz. ĭ (var. din peșteră). Est. Coșcovă, loc găunos: acest pepene (copac, părete, plămîn) e boștĭură, țara ajunsese boștĭură de atît războĭ. – Și bóștora adv.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bóștiur, bóștiură, adj. (reg.) sec, găunos, gol.

Intrare: boștiură
boștiură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boștiură
  • boștiura
plural
  • boștiuri
  • boștiurile
genitiv-dativ singular
  • boștiuri
  • boștiurii
plural
  • boștiuri
  • boștiurilor
vocativ singular
plural
Intrare: boștiur
boștiur adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boștiur
  • boștiurul
  • boștiuru‑
  • boștiură
  • boștiura
plural
  • boștiuri
  • boștiurii
  • boștiure
  • boștiurele
genitiv-dativ singular
  • boștiur
  • boștiurului
  • boștiure
  • boștiurei
plural
  • boștiuri
  • boștiurilor
  • boștiure
  • boștiurelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

boștiură

etimologie: