3 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBLĂNI, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană.

ÎMBLĂNI, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană.

blăni2 vt [At: LB / Pzi: ~nesc / E: nct] (Îvp) 1 A bate. 2 A căptuși cu blăni. 3 A pune tocuri la ferestre.

îmblăni vt [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 237/8 / S și: (înv) înb~ / Pzi: ~nesc / E: în- + blană] 1 A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte Si: (înv) a blăni, a blănui, a îmblănui. 2 (Cns; reg) A căptuși ceva cu scândură groasă Si: a pardosi. 3 (Cns; reg) A pune tocuri la fereastră. 4 (Reg; fig; gmț) A bate pe cineva. corectat(ă)

blăni vb. IV. tr. 1 (pop.) A căptuși, a garnisi o haină cu blană. Eu minteanul ți-oi blăni (SEV.). 2 A pune scînduri la uși, la ferestre etc. 3 (fam.) A bate zdravăn; a căptuși. • prez.ind. -esc. /blană + -i.

ÎMBLĂNI, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană o haină. Și-a îmblănit paltonul.

A ÎMBLĂNI ~esc tranz. (haine, încălțăminte) A căptuși cu blană. ~ paltonul. [Sil. îm-blă-] /în + blană

blănì v. 1. a căptuși cu blană; 2. a pardosi cu scânduri; 3. fam. a bate.

2) blănésc v. tr. (d. blană 2). Vest. Acoper saŭ căptușesc cu scînduri.

1) blănésc v. tr. (d. blană 1). Căptușesc cu blană. Fig. Iron. Trag o bătaĭe. – În vest îmbl-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmblăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănesc, 3 sg. îmblănește, imperf. 1 îmblăneam; conj. prez. 1 sg. să îmblănesc, 3 să îmblănească

îmblăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănesc, imperf. 3 sg. îmblănea; conj. prez. 3 îmblănească

blăni vb., ind. prez. 1 sg. blănesc, 3 sg. și pl. blănește

îmblăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănesc, imperf. 3 sg. îmblănea; conj. prez. 3 sg. și pl. îmblănească

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

blăni, blănesc, v.t. (reg.) A bate pe cineva, a lovi. – Et. nec. (MDA).

Intrare: blănire
blănire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blănire
  • blănirea
plural
  • blăniri
  • blănirile
genitiv-dativ singular
  • blăniri
  • blănirii
plural
  • blăniri
  • blănirilor
vocativ singular
plural
Intrare: blăni
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blăni
  • blănire
  • blănit
  • blănitu‑
  • blănind
  • blănindu‑
singular plural
  • blănește
  • blăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • blănesc
(să)
  • blănesc
  • blăneam
  • blănii
  • blănisem
a II-a (tu)
  • blănești
(să)
  • blănești
  • blăneai
  • blăniși
  • blăniseși
a III-a (el, ea)
  • blănește
(să)
  • blănească
  • blănea
  • blăni
  • blănise
plural I (noi)
  • blănim
(să)
  • blănim
  • blăneam
  • blănirăm
  • blăniserăm
  • blănisem
a II-a (voi)
  • blăniți
(să)
  • blăniți
  • blăneați
  • blănirăți
  • blăniserăți
  • blăniseți
a III-a (ei, ele)
  • blănesc
(să)
  • blănească
  • blăneau
  • blăni
  • blăniseră
Intrare: îmblăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmblăni
  • ‑mblăni
  • îmblănire
  • ‑mblănire
  • îmblănit
  • ‑mblănit
  • îmblănitu‑
  • ‑mblănitu‑
  • îmblănind
  • ‑mblănind
  • îmblănindu‑
  • ‑mblănindu‑
singular plural
  • îmblănește
  • ‑mblănește
  • îmblăniți
  • ‑mblăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmblănesc
  • ‑mblănesc
(să)
  • îmblănesc
  • ‑mblănesc
  • îmblăneam
  • ‑mblăneam
  • îmblănii
  • ‑mblănii
  • îmblănisem
  • ‑mblănisem
a II-a (tu)
  • îmblănești
  • ‑mblănești
(să)
  • îmblănești
  • ‑mblănești
  • îmblăneai
  • ‑mblăneai
  • îmblăniși
  • ‑mblăniși
  • îmblăniseși
  • ‑mblăniseși
a III-a (el, ea)
  • îmblănește
  • ‑mblănește
(să)
  • îmblănească
  • ‑mblănească
  • îmblănea
  • ‑mblănea
  • îmblăni
  • ‑mblăni
  • îmblănise
  • ‑mblănise
plural I (noi)
  • îmblănim
  • ‑mblănim
(să)
  • îmblănim
  • ‑mblănim
  • îmblăneam
  • ‑mblăneam
  • îmblănirăm
  • ‑mblănirăm
  • îmblăniserăm
  • ‑mblăniserăm
  • îmblănisem
  • ‑mblănisem
a II-a (voi)
  • îmblăniți
  • ‑mblăniți
(să)
  • îmblăniți
  • ‑mblăniți
  • îmblăneați
  • ‑mblăneați
  • îmblănirăți
  • ‑mblănirăți
  • îmblăniserăți
  • ‑mblăniserăți
  • îmblăniseți
  • ‑mblăniseți
a III-a (ei, ele)
  • îmblănesc
  • ‑mblănesc
(să)
  • îmblănească
  • ‑mblănească
  • îmblăneau
  • ‑mblăneau
  • îmblăni
  • ‑mblăni
  • îmblăniseră
  • ‑mblăniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blăni
  • blănire
  • blănit
  • blănitu‑
  • blănind
  • blănindu‑
singular plural
  • blănește
  • blăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • blănesc
(să)
  • blănesc
  • blăneam
  • blănii
  • blănisem
a II-a (tu)
  • blănești
(să)
  • blănești
  • blăneai
  • blăniși
  • blăniseși
a III-a (el, ea)
  • blănește
(să)
  • blănească
  • blănea
  • blăni
  • blănise
plural I (noi)
  • blănim
(să)
  • blănim
  • blăneam
  • blănirăm
  • blăniserăm
  • blănisem
a II-a (voi)
  • blăniți
(să)
  • blăniți
  • blăneați
  • blănirăți
  • blăniserăți
  • blăniseți
a III-a (ei, ele)
  • blănesc
(să)
  • blănească
  • blăneau
  • blăni
  • blăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmblăni, îmblănescverb

  • 1. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: blănui
    • format_quote Și-a îmblănit paltonul. DLRLC
etimologie:
  • În + blană DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.