2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

blondin, ~ă smf, a [At: MACEDONSKI, O. I, 248 / Pl: ~i, ~e / E: fr blondin] 1-2 (Rar) (Om) blond (2).

BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj., s. m. și f. Blond. – Din fr. blondin.

BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj., s. m. și f. Blond. – Din fr. blondin.

BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj. (Rar) (Despre culoarea părului sau despre chipul unei persoane) Blond. Îmbaieră mînile-n părul blondin. COȘBUC, P. II 207. ♦ (Substantivat, f.) Femeie cu părul blond.

BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj. Blond. ♦ (Substantivat, f.) Femeie cu părul blond. – După fr. blondin.

BLONDÍN, -Ă adj. (adesea s.f.) Blond(ă). [< fr. blondin].

BLONDÍN, -Ă adj., s. m. f. blond. (< fr. blondin)

BLONDÍN ~ă (~i, ~e) v. BLOND. /<fr. blondin

blondin m. tânăr cu părul blond; blondină, bălăioară, fată cu părul bălaiu.

*blondín, -ă adj. (fr. blondin). Cam blond, bălăĭor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

blondín adj. m., s. m., pl. blondíni; adj. f., s. f. blondínă, pl. blondíne

blondín adj. m., s. m., pl. blondíni; f. sg. blondínă, pl. blondíne

Intrare: blondin (adj.)
blondin1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blondin
  • blondinul
  • blondinu‑
  • blondi
  • blondina
plural
  • blondini
  • blondinii
  • blondine
  • blondinele
genitiv-dativ singular
  • blondin
  • blondinului
  • blondine
  • blondinei
plural
  • blondini
  • blondinilor
  • blondine
  • blondinelor
vocativ singular
plural
Intrare: blondin (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blondin
  • blondinul
  • blondinu‑
plural
  • blondini
  • blondinii
genitiv-dativ singular
  • blondin
  • blondinului
plural
  • blondini
  • blondinilor
vocativ singular
  • blondinule
  • blondine
plural
  • blondinilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

blondin, -ă blondin (2) blondină

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Îmbaieră mînile-n părul blondin. COȘBUC, P. II 207.
      surse: DLRLC

etimologie: