2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

blojori vt(a) [At: CANTEMIR, HR. 100/32 / Pzi: ~resc / E: ns cf bloji] (Îvr) A cleveti.

BLOJORI vb. (Mold.) A cleveti, a defăima. Mult mă mier de ce ruledzi și de ce blojorăști, grăind în deșert. CD 1698, 16v. Hameleonul în cale ca acéstea mărgînd și blojorind la Șoim sosi. CI, 175; cf. CANTEMIR, IST.; CANTEMIR, HR. Etimologie: bloj. Vezi și blojeritor, blojeritură, blojitură. Cf. amesteca, balamuți, mozaviri, pohlibui. verb


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

blojorí, blojorésc, vb. IV (înv.) a defăima, a bârfi.

Intrare: blojorit
blojorit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blojorit
  • blojoritul
  • blojoritu‑
  • blojori
  • blojorita
plural
  • blojoriți
  • blojoriții
  • blojorite
  • blojoritele
genitiv-dativ singular
  • blojorit
  • blojoritului
  • blojorite
  • blojoritei
plural
  • blojoriți
  • blojoriților
  • blojorite
  • blojoritelor
vocativ singular
plural
Intrare: blojori
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blojori
  • blojorire
  • blojorit
  • blojoritu‑
  • blojorind
  • blojorindu‑
singular plural
  • blojorește
  • blojoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • blojoresc
(să)
  • blojoresc
  • blojoream
  • blojorii
  • blojorisem
a II-a (tu)
  • blojorești
(să)
  • blojorești
  • blojoreai
  • blojoriși
  • blojoriseși
a III-a (el, ea)
  • blojorește
(să)
  • blojorească
  • blojorea
  • blojori
  • blojorise
plural I (noi)
  • blojorim
(să)
  • blojorim
  • blojoream
  • blojorirăm
  • blojoriserăm
  • blojorisem
a II-a (voi)
  • blojoriți
(să)
  • blojoriți
  • blojoreați
  • blojorirăți
  • blojoriserăți
  • blojoriseți
a III-a (ei, ele)
  • blojoresc
(să)
  • blojorească
  • blojoreau
  • blojori
  • blojoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)