2 intrări
3 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
blojori vt(a) [At: CANTEMIR, HR. 100/32 / Pzi: ~resc / E: ns cf bloji] (Îvr) A cleveti.
BLOJORI vb. (Mold.) A cleveti, a defăima. Mult mă mier de ce ruledzi și de ce blojorăști, grăind în deșert. CD 1698, 16v. Hameleonul în cale ca acéstea mărgînd și blojorind la Șoim sosi. CI, 175; cf. CANTEMIR, IST.; CANTEMIR, HR. Etimologie: bloj. Vezi și blojeritor, blojeritură, blojitură. Cf. amesteca, balamuți, mozaviri, pohlibui. verb
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de dante
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
blojori, blojoresc, vb. IV (înv.) a defăima, a bârfi.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: blojorit
blojorit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Intrare: blojori
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)