opțiuni

3 definiții pentru blojori

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

blojori vt(a) [At: CANTEMIR, HR. 100/32 / Pzi: ~resc / E: ns cf bloji] (Îvr) A cleveti.

BLOJORI vb. (Mold.) A cleveti, a defăima. Mult mă mier de ce ruledzi și de ce blojorăști, grăind în deșert. CD 1698, 16v. Hameleonul în cale ca acéstea mărgînd și blojorind la Șoim sosi. CI, 175; cf. CANTEMIR, IST.; CANTEMIR, HR. Etimologie: bloj. Vezi și blojeritor, blojeritură, blojitură. Cf. amesteca, balamuți, mozaviri, pohlibui. verb

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

blojori, blojoresc, vb. IV (înv.) a defăima, a bârfi.

Intrare: blojori
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blojori
  • blojorire
  • blojorit
  • blojoritu‑
  • blojorind
  • blojorindu‑
 singular plural
  • blojorește
  • blojoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • blojoresc
 (să)
  • blojoresc
  • blojoream
  • blojorii
  • blojorisem
a II-a (tu)
  • blojorești
 (să)
  • blojorești
  • blojoreai
  • blojoriși
  • blojoriseși
a III-a (el, ea)
  • blojorește
 (să)
  • blojorească
  • blojorea
  • blojori
  • blojorise
plural I (noi)
  • blojorim
 (să)
  • blojorim
  • blojoream
  • blojorirăm
  • blojoriserăm
  • blojorisem
a II-a (voi)
  • blojoriți
 (să)
  • blojoriți
  • blojoreați
  • blojorirăți
  • blojoriserăți
  • blojoriseți
a III-a (ei, ele)
  • blojoresc
 (să)
  • blojorească
  • blojoreau
  • blojoriră
  • blojoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)