2 definiții pentru blojitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
blojitúră sf [At: CANTEMIR, HR. 139/5 / Pl: ~ri / E: blojit + -ură] (Înv; nob; fig) Murdărie.
BLOJITURĂ s. f. (Mold.) Defăimare, scornitură. Poveastea a unei adevărate istorii în urechile și gurile a unor băsnuitori căzînd, în putoase și grozave blojituri să preface. CANTEMIR, HR. Etimologie: bloji + suf. -tură. Vezi și blojeritor, blojeritură, blojori. Cf. balamuție, blojeritură, clevetă, mozavirie, ponos. substantiv feminin
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de dante
- acțiuni
Intrare: blojitură
blojitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.