opțiuni

2 definiții pentru blojitură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

blojitúră sf [At: CANTEMIR, HR. 139/5 / Pl: ~ri / E: blojit + -ură] (Înv; nob; fig) Murdărie.

BLOJITURĂ s. f. (Mold.) Defăimare, scornitură. Poveastea a unei adevărate istorii în urechile și gurile a unor băsnuitori căzînd, în putoase și grozave blojituri să preface. CANTEMIR, HR. Etimologie: bloji + suf. -tură. Vezi și blojeritor, blojeritură, blojori. Cf. balamuție, blojeritură, clevetă, mozavirie, ponos. substantiv feminin

Intrare: blojitură
blojitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blojitură
  • blojitura
plural
  • blojituri
  • blojiturile
genitiv-dativ singular
  • blojituri
  • blojiturii
plural
  • blojituri
  • blojiturilor
vocativ singular —
plural —