4 definiții pentru blestemăciune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
blestemăciune sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 412 / Pl: ~ni / E: blestema + -ăiciune] (înv) 1 Ticăloșie 2 Depravare.
blăstă- și blestemăciúne f. (lat. blasphemátio, pop. blastemátio, -ónis). Vechĭ. Blăstămăție.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BLESTEMĂCIUNE s. v. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
blestemăciune s. v. ABJECȚIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MIȘELIE. MÎRȘĂVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. TICĂLOȘIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: blestemăciune
blestemăciune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||