4 definiții pentru blestemăciune

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

blestemăciune sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 412 / Pl: ~ni / E: blestema + -ăiciune] (înv) 1 Ticăloșie 2 Depravare.

blăstă- și blestemăciúne f. (lat. blasphemátio, pop. blastemátio, -ónis). Vechĭ. Blăstămăție.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BLESTEMĂCIÚNE s. v. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie.

blestemăciune s. v. ABJECȚIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MIȘELIE. MÎRȘĂVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. TICĂLOȘIE.

Intrare: blestemăciune
blestemăciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blestemăciune
  • blestemăciunea
plural
  • blestemăciuni
  • blestemăciunile
genitiv-dativ singular
  • blestemăciuni
  • blestemăciunii
plural
  • blestemăciuni
  • blestemăciunilor
vocativ singular
plural