BLEOJDIT², -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre urechi) Lăsat în jos; bleg, blegit, pleoștit. – V. bleojdi².

BLEOJDIT¹, -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Reg. și fam.; despre ochi) Holbat; zgâit. – V. bleojdi¹.

bleojdit³, ~ă a [At: DELAVRANCEA, S. 40 / V: blej~, blejdită / S: ~oșd~ / Pl: ~iți, ~e / E: bleojdi¹] (Îvp; d. ochi, mpl) Holbat.

bleojdit⁴, ~ă a [At: STANCU, D. 148 / Pl: ~iți, ~e / E: bleojdi²] (Pop) 1 Moleșit. 2 (D. obiecte) Fleșcăit. 3-4 (D. obiecte) Lăsat (în jos). 5 (D. obiecte) Turtit. 6 (D. oameni) Ticăloșit.

bleojdit² sn [At: DA ms / Pl: (nob) ~uri / E: bleojdi²] (Îvp) Bleojdire².

bleojdit¹ sn [At: DA ms / Pl: (nob) ~uri / E: bleojdi¹] (Îvp) Bleojdire¹.

bleojdit¹, -ă adj. (reg., fam.; despre ochi) Holbat, zgîit. • pl. -ți, -te. /v. bleojdi¹.

bleojdit², -ă adj. (pop., fam.; despre urechi) Lăsat în jos; pleoștit. • pl. -ți, – te. /v. bleojdi².

BLEOJDIT¹, -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Reg. și fam.; despre ochi) Holbat, zgâit. – V. bleojdi¹.

BLEOJDIT², -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre urechi) Lăsat în jos; pleoștit. – V. bleojdi².

BLEOJDIT², -Ă, bleojdiți, -te, adj. Lăsat în jos; turtit, pleoștit. Umbli cu pălăria găurită, bleojdită. STANCU, D. Îi măturase și, îi cîntărise și el... Mustățile mai crescute la unii, mai bleojdite la alții. PAS, L. I 291. Cățelușii, care pîn-aci stau pe lîngă foc cu urechile bleojdite și cu nasurile sub coadă, se repeziră ca niște săgeți, se năpustiră spre babă. FOFESCU, B. I 98. – Pronunțat: bleoj-.

BLEOJDIT¹, -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Despre ochi, mai ales la pl.) Căscat, zgîit, holbat. I-a spus vorbe franțuzești, de-a rămas domnul Căftănoiu cu ochii bleojdiți. SADOVEANU, P. M. 205. Doi copilași... așteaptă cu ochii bleojdiți să scoată doica Mitrana cartofii din spuză și dovleacul roșu din căldare. DELAVRANCEA, S. 40. – Pronunțat: bleoj-.

BLEOJDIT¹, -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Despre ochi) Căscat, zgîit. [Pr.: bleoj-] – V. bleojdi¹.

BLEOJDIT², -Ă, bleojdiți, -te, adj. Lăsat în jos, pleoștit. [Pr.: bleoj-] – V. bleojdi².

bleojdit a. cu privirea pironită: el rămăsese cu ochii bleojdiți ISP.

bleojdít, -ă (eo dift.) adj. Holbat.

BLEOJDI¹, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. – Et. nec.

blejdi v vz bleojdi¹

blejdit, ~ă a vz bleojdit³

blejdită a vz bleojdit³

bleojdi² vr [At: RĂDULESCU-CODIN / V: blioj~, bloj~ / Pzi: ~desc / E: fo] (Pop) 1 A se moleși. 2 (D. obiecte) A se lăsa. 3 (D. animale) A lăsa urechile în jos (de boală). 4 (D. păsări) A lăsa aripile să atârne (din cauza bolii). 5 (D. oameni) A se ticăloși. 6 (D. oameni) A deveni impotent Si: (îvp) a se vătăma, a se surpa.

bleojdi¹ vt(a) [At: CARAGIALE, S. 45 / V: bliaj~, blej~, bloi, boj~ / Pzi: ~desc / E: vsl блъшати] (Îvp; d. ochi) A holba.

bliajdi v vz bleojdi¹

bliojdi v vz bleojdi²

bloi v vz bleojdi¹

blojdi v vz bleojdi^2[1] modificată

bojdi v vz bleojdi

bleojdi² vb. IV. (pop., fam.) 1 tr. A lăsa să atîrne în jos; a pleoști. 2 refl. A se blegi; a se ramoli. • prez.ind. -esc. /form. expr.; cf. blegi, pleoști.

bleojdi¹ vb. IV. tr., refl. (reg.; fam.) A(-și) holba (ochii), a (se) zgîi. Căscase gura și bleojdise ochii (ISP.). • prez. ind. -esc. /form. expr.; cf. boldi.

BLEJDI 👉 BLEOJDI¹.

BLEOJDI¹, BLEJDI (-desc) vb. tr. A holba ochii, a căsca ochii cu mirare, a se uita cu ochii sgîiți: împăratul bleojdi ochii la dînsa (ISP.).

BLEOJDI² (-desc) I. vb. tr. A lăsa să atîrne în jos, a lăsa să cadă: bleojdind buzele (CAR.); Barbieri bleojdi capul pe o parte (D.-ZAMF.) .

BLEOJDI¹, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii), a (se) zgâi. – Et. nec.

BLEJDI vb. IV v. bleojdi¹.

BLEOJDI², bleojdesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la urechi, la cap) A lăsa să atîrne (moale) în jos; a pleoști. 2. Refl. (Despre oameni) A se moleși, a se ramoli, a se boșorogi. – Pronunțat: bleoj-.

BLEOJDI¹, bleojdesc, vb. IV. Tranz. (Cu complementul «ochii») A căsca, a zgîi, a holba, a boldi ochii. Căscase gura și bleojdise ochii la cele Ce spunea vînătorul. ISPIRESCU, L. 141. ◊ Refl. A se uita cu ochii căscați la ceva sau la cineva. Constandine, nu te bleojdi la mine. PAS, L. I 13. ◊ Pronunțat: bleoj-. – Variantă: blejdi (CARAGIALE, S. 45) vb. IV.

BLEOJDI², bleojdesc, vb. IV. 1. Tranz. A lăsa urechile să atîrne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se moleși, a se ramoli. [Pr.: bleoj-]

BLEOJDI¹, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) holba (ochii); a (se) zgîi. [Pr.: bleoj-]

A BLEOJDI ~esc tranz. pop. (ochii) A face să se bleojdească. /Orig. nec.

A SE BLEOJDI se ~esc intranz. (despre ochi) A deschide larg (de spaimă, de nedumerire sau de mirare); a se holba; a se zgâi. /Orig. nec.

blejdì v. V. bleojdì.

bleojdì (blejdì) v. a deschide tare ochii și a se uita cu o mirare stupidă. [Origină necunoscută].

bleojdésc (eo dift.) v. tr. (rudă cu bleștesc, pleoștesc). Holbez ochiĭ, privesc speriat orĭ mirat deschizînd ochiĭ: bețivu bleojdi ochiĭ.

bleojdi (a ~) (pop.) (desp. bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdesc, 3 sg. bleojdește, imperf. 1 bleojdeam; conj. prez. 1 sg. să bleojdesc, 3 să bleojdească

bleojdi (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdesc, imperf. 3 sg. bleojdea; conj. prez. 3 să bleojdească

bleojdi (a se zgâi, a se pleoști) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdesc, imperf. 3 sg. bleojdea; conj. prez. 3 sg. și pl. bleojdească

bleojdi (2 sil.)

bleojdesc, -deam 1 imp.

BLEOJDIT adj. v. atârnat, bleg, blegit, bulbucat, căscat, clăpăug, holbat, lăsat, mare, mărit, pleoștit, umflat, zgâit.

bleojdit adj. v. ATÎRNAT. BLEG. BLEGIT. BULBUCAT. CĂSCAT. CLĂPĂUG. HOLBAT. LĂSAT. MARE. MĂRIT. PLEOȘTIT. UMFLAT. ZGÎIT.

BLEOJDI vb. v. blegi, bulbuca, căsca, holba, mări, moleși, muia, umfla, zgâi.

bleojdi vb. v. BLEGI. BULBUCA. CĂSCA. HOLBA. MĂRI. MOLEȘI. MUIA. UMFLA. ZGÎI.

A bleojdi ≠ a ciuli, a miji

bleojdi, bleojdesc I v. t. 1. a lăsa să atârne în jos; a pleoști. II v. r. 1. a se holba. 2. a se blegi.