2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bleștí [At: CREANGĂ, P. 207 / Pzi: ~tesc / E: ns cf srb bleštiti] (Reg) 1-2 vi A-și trage (cu greu) răsuflarea. 3 vi A articula greu un sunet. 4 vi A răguși. 5 vi A amuți. 7 vtr A (se) moleși. 8-9 vtr A (se) pleoști. 10 vi A vorbi mult. 11 vi A flecări.

BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea. 2. A îngăima, a vorbi (greu). ♦ Tranz. și refl. A (se) moleși, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoști. 3. A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. – Cf. sl. blensti, sb. bleštiti.

BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea. 2. A îngăima, a vorbi (greu). ♦ Tranz. și refl. A (se) moleși, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoști. 3. A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. – Cf. sl. blensti, scr. bleštiti.

BLEOȘTÍ vb. IV v. blești.

BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Mold., Bucov.;. construit de obicei cu o negație sau cu «abia») A sufla (greu); a-și trage (cu greu) sufletul. ♦ (Determinat prin. «din gură») A articula cu greu un sunet (din cauza lipsei- de suflu), a vorbi greu (din cauza slăbiciunii sau a spaimei). Baba era umflată cît o bute și nici nu putea blești măcar din gură. CREANGĂ, P. 15. ♦ A scoate un cuvînt, a spune (măcar) un cuvînt; a crîcni. Nu care cumva să bleșteștr din gură cătră cineva despre ceea ce a urmat între noi, că te-am șters de pe fața pămîntului. CREANGĂ. P. 207. ◊ Tranz. A rămas cu gura căscată, fără să bleștească un cuvînt. CREANGĂ, A. 60. ♦ A vorbi mult, a da din gură. La ce bleștești așa din gură? CAMILAR, N. II 255. – Variantă: bleoștí vb. IV.

BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A sufla (greu), a-și trage (cu greu) sufletul. 2. A articula (cu greu) un sunet, a vorbi (greu). ♦ A scoate un cuvânt; a crâcni. ♦ A vorbi mult. – Din bleașc.

bleștì v. Mold. a rosti îngăimat: amin! bleștesc eu cu jumătate gură CR. [Ceh. BLESTI].

bleștésc v. intr. (vsl. blensti, a flecări; ceh. blésti, a flecări; sîrb. biještiti, a pîlpîi, bg. blĭešty, blieskam, scînteĭez. V. blejesc, bleojdesc, pleoștesc, blehăĭesc, bleasc). Est. Răspund cu jumătate de gură, îngîĭm, vorbesc alene. Adiĭ, mișc încă puțin înainte de a murĭ (ca șarpele din coadă). Est. Sud. V. tr. Moleșesc, slăbesc: vinu l-a bleștit. V. refl. S’a bleștit de bătrîneță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bleștí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleștésc, imperf. 3 sg. bleșteá; conj. prez. 3 să bleșteáscă

bleștí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleștésc, imperf. 3 sg. bleșteá; conj. prez. 3 sg. și pl. bleșteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BLEȘTÍ vb. v. articula, crâcni, grăi, murmura, pronunța, protesta, rosti, scoate, spune, vorbi, zice.

blești vb. v. ARTICULA. CRÎCNI. GRĂI. MURMURA. PRONUNȚA. PROTESTA. ROSTI. SCOATE. SPUNE. VORBI. ZICE.

Intrare: bleoștire
bleoștire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bleoștire
  • bleoștirea
plural
  • bleoștiri
  • bleoștirile
genitiv-dativ singular
  • bleoștiri
  • bleoștirii
plural
  • bleoștiri
  • bleoștirilor
vocativ singular
plural
Intrare: blești
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blești
  • bleștire
  • bleștit
  • bleștitu‑
  • bleștind
  • bleștindu‑
singular plural
  • bleștește
  • bleștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bleștesc
(să)
  • bleștesc
  • bleșteam
  • bleștii
  • bleștisem
a II-a (tu)
  • bleștești
(să)
  • bleștești
  • bleșteai
  • bleștiși
  • bleștiseși
a III-a (el, ea)
  • bleștește
(să)
  • bleștească
  • bleștea
  • blești
  • bleștise
plural I (noi)
  • bleștim
(să)
  • bleștim
  • bleșteam
  • bleștirăm
  • bleștiserăm
  • bleștisem
a II-a (voi)
  • bleștiți
(să)
  • bleștiți
  • bleșteați
  • bleștirăți
  • bleștiserăți
  • bleștiseți
a III-a (ei, ele)
  • bleștesc
(să)
  • bleștească
  • bleșteau
  • blești
  • bleștiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bleoști
  • bleoștire
  • bleoștit
  • bleoștitu‑
  • bleoștind
  • bleoștindu‑
singular plural
  • bleoștește
  • bleoștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bleoștesc
(să)
  • bleoștesc
  • bleoșteam
  • bleoștii
  • bleoștisem
a II-a (tu)
  • bleoștești
(să)
  • bleoștești
  • bleoșteai
  • bleoștiși
  • bleoștiseși
a III-a (el, ea)
  • bleoștește
(să)
  • bleoștească
  • bleoștea
  • bleoști
  • bleoștise
plural I (noi)
  • bleoștim
(să)
  • bleoștim
  • bleoșteam
  • bleoștirăm
  • bleoștiserăm
  • bleoștisem
a II-a (voi)
  • bleoștiți
(să)
  • bleoștiți
  • bleoșteați
  • bleoștirăți
  • bleoștiserăți
  • bleoștiseți
a III-a (ei, ele)
  • bleoștesc
(să)
  • bleoștească
  • bleoșteau
  • bleoști
  • bleoștiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

blești bleoști regional

  • 1. A răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: răsufla
  • 2. A vorbi (greu).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: vorbi îngăima un exemplu
    exemple
    • Baba era umflată cît o bute și nici nu putea blești măcar din gură. CREANGĂ, P. 15.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A scoate un cuvânt, a spune (măcar) un cuvânt.
      surse: DLRLC sinonime: crâcni 2 exemple
      exemple
      • Nu care cumva să bleștești din gură cătră cineva despre ceea ce a urmat între noi, că te-am șters de pe fața pămîntului. CREANGĂ. P. 207.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv A rămas cu gura căscată, fără să bleștească un cuvînt. CREANGĂ, A. 60.
        surse: DLRLC
    • 2.2. tranzitiv reflexiv A (se) moleși, a (se) înmuia, a (se) pleoști.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: moleși pleoști slăbi înmuia
  • 3. A vorbi mult.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: flecări trăncăni vorbi un exemplu
    exemple
    • La ce bleștești așa din gură? CAMILAR, N. II 255.
      surse: DLRLC

etimologie: