2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

blehăít sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: blehăi] 1 (Pop) Lătrat. 2 (Fig) Flecăreală.

blehăí vi [At: LM / Pzi: ~esc / E: ns cf vsl блежати, rs блекати, ger blen, blicken, ceh blek(ot)ati] 1 (Pfm) A lătra. 2 (Pop) A flecări.

BLEHĂÍ, bléhăi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A lătra. 2. Intranz. Fig. A vorbi într-una și fără rost. – Onomatopee.

blehăì v. a lătra ca cățeii sau a striga ca iepurii [Onomatopee].

blehăĭésc și lehăĭésc v. intr. (rudă cu vsl. blekati și blekotati, a behăi, sîrb. bleknuti, a behăi, și blenuti, a flecări. V. bleștesc și brehnesc). Est. Fam. Brehăĭesc. Fig. Iron. Flecăresc, trăncănesc, vorbesc mult și plicticos. V. blescote.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

blehăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 bléhăie, imperf. 3 sg. blehăiá; conj. prez. 3 să bléhăie

blehăí vb., ind. prez. 1 sg. bléhăi, 3 sg. și pl. bléhăie, imperf. 3 sg. blehăiá


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BLEHĂÍ vb. v. hămăi, lătra.

blehăi vb. v. HĂMĂI. LĂTRA.

Intrare: blehăit
blehăit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blehăit
  • blehăitul
  • blehăitu‑
  • blehăi
  • blehăita
plural
  • blehăiți
  • blehăiții
  • blehăite
  • blehăitele
genitiv-dativ singular
  • blehăit
  • blehăitului
  • blehăite
  • blehăitei
plural
  • blehăiți
  • blehăiților
  • blehăite
  • blehăitelor
vocativ singular
plural
Intrare: blehăi
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blehăi
  • blehăire
  • blehăit
  • blehăitu‑
  • blehăind
  • blehăindu‑
singular plural
  • blehăie
  • blehăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • blehăi
(să)
  • blehăi
  • blehăiam
  • blehăii
  • blehăisem
a II-a (tu)
  • blehăi
(să)
  • blehăi
  • blehăiai
  • blehăiși
  • blehăiseși
a III-a (el, ea)
  • blehăie
(să)
  • blehăie
  • blehăia
  • blehăi
  • blehăise
plural I (noi)
  • blehăim
(să)
  • blehăim
  • blehăiam
  • blehăirăm
  • blehăiserăm
  • blehăisem
a II-a (voi)
  • blehăiți
(să)
  • blehăiți
  • blehăiați
  • blehăirăți
  • blehăiserăți
  • blehăiseți
a III-a (ei, ele)
  • blehăie
(să)
  • blehăie
  • blehăiau
  • blehăi
  • blehăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)