2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bleasc2 sm [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~uri[1] / E: nct] (Reg; sst) Stomac.

  1. Incongruență morfologică pentru sm. — Ladislau Strifler

bleasc1 sms [At: LB / V: blesc sm / E: vsl блѣcχъ „luciu”] (Trs; îvp) 1 Salivă. 2 (Trs; Buc) Sufletul animalelor Cf abur. 3 (Trs; Buc; irn; prt) Sufletul omului. 4 (Reg) Grai.

BLEASC2, BLEASCĂ adv. Îndesat, plin, îngrămădit (despre rîurile, înfloriturile de la cămăși): e îmbrăcată... cu fotă bleasc de flori (LUNG.) [blg. blizko].

BLEASC1 sbst. Trans. Bucov. 1 Sufletul animalelor, abur 2 Pr. ext. Sufletul omului: au venit la cîrșmariu și la cîrșmăriță carii erau acum mai fără ~ (SB.) [vsl. blĕskŭ „sclipire”].

bleasc n. Mold. sufletul dobitoacelor. [Slav. BLĔSKŬ, fulger: aci sufletul animal e comparat cu o scânteie sau lumină fulgerătoare, aiurea cu un fum (v. abur)].

bleasc (ea dift.) n., pl. urĭ (vsl. blĭeskŭ, blĭskŭ, fulger, sclipire. V. bleștesc, lișteav). Vest orĭ nord. Rar. Suflet (de animal). a-țĭ lăsa gura bleasc, a-țĭ lăsa gura apă, a-țĭ veni mare poftă de o mîncare. Adv. Arg. Plin, încărcat, împopoțonat: cu pĭeptu bleasc de medaliĭ.

BLEAȘC interj. (Rar) Cuvânt care imită zgomotul umbletului prin băltoace. – Onomatopee.

bleașc i [At: DEX2 / E: fo] (Și repetat) Cuvânt care imită zgomotul mersului prin băltoace.

bleașc interj. Cuvînt care imită zgomotul umbletului prin băltoace; fleașc. • /onomat.

BLEAȘC interj. Cuvânt care imită zgomotul umbletului prin băltoace. – Onomatopee.

BLEAȘC interj. Cuvînt care imită zgomotul pe care îl face cineva cînd merge prin băltoace. – Onomatopee.

BLEAȘC interj. (se folosește pentru a imita zgomotul umbletului prin băltoace) Fleașc. /Onomat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bleașc (rar) interj.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bleasc s.m. (reg.) 1. suflet de animal. 2. grai, vorbă. 3. salivă, bale.

Intrare: bleasc
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bleasc
  • bleascul
  • bleascu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bleasc
  • bleascului
plural
vocativ singular
plural
blesc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bleașc
bleașc interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • bleașc
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bleașcinterjecție

  • 1. Cuvânt care imită zgomotul umbletului prin băltoace. DEX '98 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.