13 definiții pentru bleașcă bleoașcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bleáșcă ai [At: VLAHUȚĂ, D. 246 / V: -eoaș- / E: ns cf bleașc, fleașcă] (Mol; Buc) Leoarcă.

BLEÁȘCĂ adv. (Reg.) Leoarcă. – Cf. bleașc, fleașcă.

BLEÁȘCĂ adj. invar. (Reg.) Leoarcă. – Cf. bleașc, fleașcă.

BLEÁȘCĂ adj. invar. (Mold.; adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de») Ud tare, plin de apă; leoarcă. (în forma bleoașcă) Cu capul bleoașcă de sudoare. CAMILAR, N. II 377. ◊ (Adverbial, mai ales pe lîngă adjectivul «ud») Era udă bleașcă. VLAHUȚĂ, O. A. III 148. – Variantă: bleoáșcă adj. invar.

BLEÁȘCĂ adj. invar. (Reg.) Plin de apă; leoarcă. – Din bleașc.

bleașcă f. în locuțiunea Mold. udă bleașcă, udă până la piele. [Origină necunoscută].

BLEOÁȘCĂ adj. invar. v. bleáșcă.

bleașca-bleáșca V. fleașca-fleașca.

fleáșca-fleáșca (ea dift.) interj. care arată huĭetu pe care-l facĭ cînd mergĭ pin noroĭ orĭ pin apă. – Și bleașca-bleașca.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BLEÁȘCĂ adj. invar., adv. v. ciuciulete, leoarcă.

bleașcă adj. invar., adv. v. CIUCIULETE. LEOARCĂ.

Intrare: bleașcă
bleașcă adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • bleașcă
bleoașcă adverb
adverb (I8)
  • bleoașcă

bleașcă bleoașcă

etimologie:

  • cf. bleașc, fleașcă
    surse: DEX '09 DEX '98