7 definiții pentru bleașc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bleașc i [At: DEX2 / E: fo] (Și repetat) Cuvânt care imită zgomotul mersului prin băltoace.

BLEAȘC interj. (Rar) Cuvânt care imită zgomotul umbletului prin băltoace. – Onomatopee.

BLEAȘC interj. Cuvânt care imită zgomotul umbletului prin băltoace. – Onomatopee.

BLEAȘC interj. Cuvânt care imită zgomotul pe care îl face cineva când merge prin băltoace. – Onomatopee.

BLEÁȘC interj. (se folosește pentru a imita zgomotul umbletului prin băltoace) Fleașc. /Onomat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: bleașc
bleașc interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • bleașc

bleașc

  • 1. Cuvânt care imită zgomotul umbletului prin băltoace.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: