9 definiții pentru blau


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

blau sn [At: DEX2 / E: ger blau (Montag)] (Rar; îe) A face ~ A lipsi de la un lucru a doua zi după o sărbătoare.

BLAU s. n. (Rar; în expr.) A face blau = a lipsi de la lucru a doua zi după o sărbătoare. – Din germ. blaue [Montag].

BLAU s. n. (Rar; în expr.) A face blau= a lipsi de la lucru a doua zi după o sărbătoare. – Din germ. blauer [Montag].

BLAU s. n. (Rar, în expr.) A face blau = a lipsi de la lucru a doua zi după o sărbătoare. – Germ. blau [Montag].

BLAU s.n. (Rar) A face blau = a lipsi de la lucru a doua zi după o sărbătoare. [< germ. blau].

BLAU s. n. a face ~ = a lipsi de la lucru a doua zi după o sărbătoare. (< germ. blaue/Montag/)

blaŭ n. (germ. blau-montag, „lune albastră”, lunea după beție). Fam. A face blau, a nu te duce la muncă după beția de Duminică ș.a. Adv. A o face blaŭ, a ține chefu pînă dimineața.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

blau (rar) (în expr. a face ~) adv.

Intrare: blau
substantiv neutru (N999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blau
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural

blau

  • 1. rar expresie A face blau = a lipsi de la lucru a doua zi după o sărbătoare.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: