2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

blanchét1 sn vz blanchetă2

BLANCHÉT s.n. v. blanchetă2.

blanchet n. 1. odinioară răvaș de drum; 2. orice formular de completat cu mâna.

*blanchét n., pl. e (rus. blankét, germ. blankett, d. fr. blanc-seign). Vechĭ. Adeverință de plata taxeĭ poștale saŭ a diligențeĭ (deci „bilet”). Azĭ. Foaĭe albă atîrnată la un oficiŭ telegrafic ca să scriĭ pe ĭa telegrama pe care vreĭ s’o daĭ.

blanchétă2 sf [At: DN3 / V: -et sn / Pl: ~te / E: fr blanquette] Ciulama.

BLANCHÉTĂ2 s.f. Mâncare de carne cu sos alb; ciulama. [Var. blanchet s.n. / < fr. blanquette].

BLANCHÉTĂ2 s. f. mâncare de carne cu sos alb; ciulama. (< fr. blanquette)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

blanchétă s. f., g.-d. art. blanchétei; pl. blanchéte

blanchétă s. f., pl. blanchéte


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BLANCHET s.n. Preparat culinar asemănător cu o tocăniță, din bucăți de carne albă (vițel, miel, pasăre, măruntaie) în sos alb pe bază de rântaș alb sau îngroșător, cu adaos de ou și smântână; spre deosebire de ciulama, carnea este tăiată în bucăți mai mici, iar sosul este mai delicat; fr. blanquette; germ. Blankett; engl. white stew. – V. fricase(u)

Intrare: blanchet
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blanchet
  • blanchetul
  • blanchetu‑
plural
  • blanchete
  • blanchetele
genitiv-dativ singular
  • blanchet
  • blanchetului
plural
  • blanchete
  • blanchetelor
vocativ singular
plural
Intrare: blanchetă (mâncare)
blanchetă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blanche
  • blancheta
plural
  • blanchete
  • blanchetele
genitiv-dativ singular
  • blanchete
  • blanchetei
plural
  • blanchete
  • blanchetelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blanchet
  • blanchetul
  • blanchetu‑
plural
  • blanchete
  • blanchetele
genitiv-dativ singular
  • blanchet
  • blanchetului
plural
  • blanchete
  • blanchetelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

blanchetă (mâncare) blanchet

  • 1. Mâncare de carne cu sos alb.
    surse: DN sinonime: ciulama

etimologie: