7 definiții pentru blanșiruire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

blanșiruire sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: ns cf fr blanchir, ger blanschieren] Operație de curățare a dosului pieilor tăbăcite.

BLANȘIRUÍRE s. f. Curățare a părții cornoase a pieilor tăbăcite, îndepărtând, prin răzuire, un strat foarte subțire de piele. – Cf. fr. blanchir, germ. blanschieren.

BLANȘIRUÍRE s. f. Operație de curățire a dosului pieilor tăbăcite. – Cf. fr. blanchir, germ. Blanschieren.

BLANȘIRUÍRE s. f. Operație de îndepărtare a părților neomogene de pe dosul pieilor tăbăcite. – Din blanșir.

BLANȘIRUÍRE f. Proces tehnologic constând în curățarea de resturi de carne a pieilor tăbăcite pentru a le conferi un aspect plăcut. /<fr. blanchir


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

blanșiruíre s. f., g.-d. art. blanșiruírii

blanșiruíre s. f., g.-d. art. blanșiruírii

Intrare: blanșiruire
blanșiruire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blanșiruire
  • blanșiruirea
plural
  • blanșiruiri
  • blanșiruirile
genitiv-dativ singular
  • blanșiruiri
  • blanșiruirii
plural
  • blanșiruiri
  • blanșiruirilor
vocativ singular
plural

blanșiruire

  • 1. Curățare a părții cornoase a pieilor tăbăcite, îndepărtând, prin răzuire, un strat foarte subțire de piele.
    surse: DEX '09

etimologie: