blană s.f. I 1 Părul sau lîna care acoperă pielea unor animale. 2 Piele de animal cu păr cu tot, prelucrată pentru a fi folosită la confecționarea unor articole de îmbrăcăminte sau pentru decorarea încăperilor. ◊ Blană artificială (sau ecologică) = material textil care imită blana naturală. ◊ Expr. Mai scumpă căptușeala decît blana (sau haina) v. căptușeală. 3 Haină îmblănită sau confecționată în întregime din blană. În salon, Elvira... adunase blănurile cucoanelor (DUMITRIU). 4 Expr. (pop.) A-i scutura (cuiva) blana = a bate. II (pop.) Scîndură groasă. Cuiele bătute adînc în blana de lemn țineau încă puternic (ANG.). ♦ (reg.; adv.) Întins. A zăcut blană o zi întreagă. ◊ Expr. A dormi blană = a dormi buștean. • pl. blăni, -uri. /<bg. блана.