8 definiții pentru blajinătate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BLAJINĂTÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi blajin. – Blajin + suf. -ătate.

BLAJINĂTÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi blajin. – Blajin + suf. -ătate.

blajinătate sf [At: MARCOVICI, D. 120 / Pl: ~tăți / E: blajin + -ătate] (Rar) 1-2 (Starea sau) însușirea de a fi blajin.

BLAJINĂTÁTE s. f. (Rar) Calitatea de a fi blajin; blîndețe, bunătate. (Ironic) Blajinătatea și-o zugrăviseră... pe obraz. STANCU, D. 336.

BLAJINĂTÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi blajin. – Din blajin + suf. -(ă)tate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

blajinătáte (rar) s. f., g.-d. art. blajinătắții

blajinătáte s. f., g.-d. art. blajinătății


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BLAJINĂTÁTE s. v. blândețe, bunătate.

blajinătate s. v. BLÎNDEȚE. BUNĂTATE.

Intrare: blajinătate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blajinătate
  • blajinătatea
plural
genitiv-dativ singular
  • blajinătăți
  • blajinătății
plural
vocativ singular
plural

blajinătate

etimologie:

  • Blajin + sufix -ătate.
    surse: DEX '98 DEX '09