8 definiții pentru blagomanie

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

blagománie sf [At: CONV. LIT., ap. TDRG / Pl: ~ii / E: rs влагомати] (înv) Lucru neînsemnat.

blagomanie s.f. (înv.) 1 Vorbă neclară. 2 Lucru fără însemnătate; prostie. Știința este serioasă și n-are de a aface. ..cu... blagomanii copilărești de felul acesta (PER.). • pl. -ii. g.-d. -iei. /<rus. благомагоматн, prin apropiere de manie.

blagomanie f. pop. 1. vorbire popească îngăimată; 2. minciună, moft. [Alterațiune populară din blagoslovenie (v. blasgonie)].

blagomanie f. Paranteza trebue astfel formulată: [Vorbă de origină franceză (din blague, moft, și manie, patimă), sinonim de moftologie].

*blagomaníe f. (d. blago- și manie, precum și supt infl. luĭ bleg și gogomănie). Barb. de rău gust. Rar. prostie, gogomănie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

blagomaníe s. f., pl. blagomaníi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BLAGOMANÍE s. v. bagatelă, chițibuș, fleac, mărunțiș, nimic, prostie.

blagomanie s. v. BAGATELĂ. CHIȚIBUȘ. FLEAC. MĂRUNȚIȘ. NIMIC. PROSTIE.

Intrare: blagomanie
blagomanie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blagomanie
  • blagomania
plural
  • blagomanii
  • blagomaniile
genitiv-dativ singular
  • blagomanii
  • blagomaniei
plural
  • blagomanii
  • blagomaniilor
vocativ singular
plural