2 intrări

O definiție


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

blătui, blătuiesc v. t. 1. a ascunde. 2. a tăcea. 3. a fura. 4. a mitui.

Intrare: blătuire
blătuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blătuire
  • blătuirea
plural
  • blătuiri
  • blătuirile
genitiv-dativ singular
  • blătuiri
  • blătuirii
plural
  • blătuiri
  • blătuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: blătui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blătui
  • blătuire
  • blătuit
  • blătuitu‑
  • blătuind
  • blătuindu‑
singular plural
  • blătuiește
  • blătuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • blătuiesc
(să)
  • blătuiesc
  • blătuiam
  • blătuii
  • blătuisem
a II-a (tu)
  • blătuiești
(să)
  • blătuiești
  • blătuiai
  • blătuiși
  • blătuiseși
a III-a (el, ea)
  • blătuiește
(să)
  • blătuiască
  • blătuia
  • blătui
  • blătuise
plural I (noi)
  • blătuim
(să)
  • blătuim
  • blătuiam
  • blătuirăm
  • blătuiserăm
  • blătuisem
a II-a (voi)
  • blătuiți
(să)
  • blătuiți
  • blătuiați
  • blătuirăți
  • blătuiserăți
  • blătuiseți
a III-a (ei, ele)
  • blătuiesc
(să)
  • blătuiască
  • blătuiau
  • blătui
  • blătuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)