2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIZUÍRE s. f. Faptul de a se bizui.V. bizui.

bizuíre sf [At: GALACTION, O. I, 21 / Pl: ~ri / E: bizui] Încredere.

bizuire s.f. Încredere. Planurile, destăinuirile, bizuirile absurde ale tinereții, setea de publicitate nu m-au încălzit (GAL.). • pl. -i. /v. bizui.

BIZUÍRE, bizuiri, s. f. Faptul de a se bizui.V. bizui.

BIZUÍRE, bizuiri, s. f. (Rar) Faptul de a se bizui (pe cineva sau, pe ceva). Din cei șaizeci și trei erau de față doar treizeci și patru, dar erau din cei pe care se putea pune bizuire. CAMILAR, TEM. 175. Planurile, destăinuirile, bizuirile absurde ale tinereții, setea de publicitate nu m-au încălzit și nu le-am pus la inimă. GALACTION, O. I 21.

BIZUÍRE, bizuiri, s. f. (Rar) Faptul de a se bizui (1).

BIZUÍ, bízui, vb. IV. Refl. 1. A se încrede, a se întemeia, a se baza. 2. (Pop.) A îndrăzni, a cuteza, a se încumeta să... – Din magh. bizni.

bizuí [At: URECHE, ap. LET. I, 119/20 / Pzi: bizui / E: mg bizni] 1 vt (Trs; înv) A încredința. 2 vr A se baza. 3 vrt (Pop) A îndrăzni.

bizui vb. IV. refl. 1 (urmat de determ. precedate de prep. „de” sau „în”) A se încrede, a se întemeia, a se baza. Se bizuia pe ajutorul colegilor săi.(constr. cu dat.) Bizuindu-se puterii sale și meșteșugului său (UR.). 2 (pop.) A cuteza, a se încumeta să... Între toți oamenii din împărăția mea numai un pădurar se bizuiește la treaba asta (CR.). • prez.ind. bizui și -iesc. /<magh. bizni.

BIZUÍ, bízui, vb. IV. Refl. 1. A se încrede, a se întemeia, a se baza. 2. (Pop.) A cuteza, a se încumeta să... – Din magh. bizni.

BIZUÍ, bizui și bizuiesc, vb. IV. Refl. 1. (Urmat de determinări introduse prin prep. «pe» sau, rar, «în ») A se încrede, a se întemeia, a se baza, a se lăsa în seama sau în nădejdea cuiva său a ceva. Spînu se zvîrlise în picioare și, bizuit în prăjină... trăsese lîngă el... prada. SADOVEANU, N. F. 102. Se bizuia Lică pe cît se bizuia pe ajutorul stăpînilor săi, dar mai mult se bizuia pe chiar a sa cumințenie. SLAVICI, O. I 174. Bizuindu-se cu încredere pe reazimul lor ostășesc... petreceau zilele în vesele ospețe. ODOBESCU, S. I 171. ◊ (Mai rar construit cu dativul) Gruie, Gruie, fătul meu, Tu ești mîncat de robie, Nu mă pot bizui ție. ȘEZ. I 110. 2. A se încrede în puterile sale, a cuteza, a se încumeta să... Cine s-a bizui să vie ca s-o ceară de nevastă și n-a izbuti să facă podul... aceluia, pe loc, îi și taie capul. CREANGĂ, P. 78. Între toți oamenii din împărăția mea numai un pădurar se bizuiește la treaba asta. CREANGĂ, P. 211. [Hercule] se bizuia a se lupta cu zeii. ISPIRESCU, U. 41.

BIZUÍ, bízui, vb. IV. Refl. 1. A se încrede, a se întemeia, a se baza. 2. A cuteza, a se încumeta să... – Magh. bizni.

A SE BIZUÍ mă bízui intranz. A pune temei; a se baza; a se sprijini. /<ung. bizni

bizuì v. 1. a se încrede, a pune temeiu pe: cum văd, te bizuiești pe brațe multe CR.; 2. a avea curajul sau priceperea: numai un pădurar se bizuiește la treaba asta CR. [Ung. BIZNI].

bizuĭ (mă) și -ĭésc a -i, v. refl. (ung. bizni). Am încredere, mă sprijin, mă bazez: mă bizuĭ pe banĭ, pe condeĭ, pe sabie, pe brațe; mă bizuĭ la orice cu pușca asta. – Și îmb-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bizuire s. f., g.-d. art. bizuirii

bizuíre s. f., g.-d. art. bizuírii; pl. bizuíri

!bizui (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bizuie, imperf. 3 sg. se bizuia; conj. prez. 3 să se bizuie

bizuí vb., ind. prez. 1 sg. bízui, 3 sg. și pl. bízuie, imperf. 3 sg. bizuiá

bizui (ind. prez. 1 sg. bizui, 3 sg. și pl. bizuie)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BIZUÍ vb. 1. v. baza. 2. a se baza, a conta, a se încrede, a se lăsa, a se sprijini. (Pot să mă ~ pe tine?)

BIZUÍ vb. v. cuteza, încumeta, îndrăzni.

bizui vb. v. CUTEZA. ÎNCUMETA. ÎNDRĂZNI.

BIZUI vb. 1. a se baza, a conta, a se fundamenta, a se încrede, a se întemeia, a se sprijini, (înv. și reg.) a se nădăi, (înv.) a se așeza, a se încredința, a se încumeta, a nădăjdui, a se semeți, a se stărui, (fig.) a miza, a se rezema. (Teoria lui se ~ pe...) 2. a se baza, a conta, a se încrede, a se lăsa, a se sprijini. (Pot să mă ~ pe tine?)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bizuí (-uésc, ít), vb.1. (Trans., rar) A avea încredere, a încredința ceva în grija cuiva. – 2. (Refl.) A se încrede, a se baza pe cineva. – 3. A proceda cu încredere; a avea curaj pentru a înfăptui ceva. Mag. bizni „a se încrede” (Cihac, II, 482). – Der. bizuială, s. f. (încredere); bizuință, s. f. (încredere).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bizuí, bizuiesc, vb. refl. – A se baza (pe cineva), a se încrede (în cineva): „Eu nu mă bizuiesc pe niște cioante” (Bilțiu, 1994: 276). – Din magh. bizni „a se încrede (în cineva)” (Scriban, Cihac, MDA).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

QUI UTITUR MENDACIIS HIC PASCIT VENTOS (lat.) cine se bizuie pe minciuni se hrănește cu vânt – În românește: cine seamănă minciună culege vânt.

Intrare: bizuire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bizuire
  • bizuirea
plural
  • bizuiri
  • bizuirile
genitiv-dativ singular
  • bizuiri
  • bizuirii
plural
  • bizuiri
  • bizuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: bizui
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bizui
  • bizuire
  • bizuit
  • bizuitu‑
  • bizuind
  • bizuindu‑
singular plural
  • bizuie
  • bizuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bizui
(să)
  • bizui
  • bizuiam
  • bizuii
  • bizuisem
a II-a (tu)
  • bizui
(să)
  • bizui
  • bizuiai
  • bizuiși
  • bizuiseși
a III-a (el, ea)
  • bizuie
(să)
  • bizuie
  • bizuia
  • bizui
  • bizuise
plural I (noi)
  • bizuim
(să)
  • bizuim
  • bizuiam
  • bizuirăm
  • bizuiserăm
  • bizuisem
a II-a (voi)
  • bizuiți
(să)
  • bizuiți
  • bizuiați
  • bizuirăți
  • bizuiserăți
  • bizuiseți
a III-a (ei, ele)
  • bizuie
(să)
  • bizuie
  • bizuiau
  • bizui
  • bizuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bizuire, bizuirisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a se bizui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Din cei șaizeci și trei erau de față doar treizeci și patru, dar erau din cei pe care se putea pune bizuire. CAMILAR, TEM. 175. DLRLC
    • format_quote Planurile, destăinuirile, bizuirile absurde ale tinereții, setea de publicitate nu m-au încălzit și nu le-am pus la inimă. GALACTION, O. I 21. DLRLC
etimologie:
  • vezi bizui DEX '98 DEX '09

bizui, bizuiverb

  • 1. A se încrede, a se întemeia, a se baza. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Spînu se zvîrlise în picioare și, bizuit în prăjină... trăsese lîngă el... prada. SADOVEANU, N. F. 102. DLRLC
    • format_quote Se bizuia Lică pe cît se bizuia pe ajutorul stăpînilor săi, dar mai mult se bizuia pe chiar a sa cumințenie. SLAVICI, O. I 174. DLRLC
    • format_quote Bizuindu-se cu încredere pe reazimul lor ostășesc... petreceau zilele în vesele ospețe. ODOBESCU, S. I 171. DLRLC
    • format_quote rar Gruie, Gruie, fătul meu, Tu ești mîncat de robie, Nu mă pot bizui ție. ȘEZ. I 110. DLRLC
  • 2. popular A îndrăzni, a cuteza, a se încumeta să... DEX '09 DLRLC
    • format_quote Cine s-a bizui să vie ca s-o ceară de nevastă și n-a izbuti să facă podul... aceluia, pe loc, îi și taie capul. CREANGĂ, P. 78. DLRLC
    • format_quote Între toți oamenii din împărăția mea numai un pădurar se bizuiește la treaba asta. CREANGĂ, P. 211. DLRLC
    • format_quote [Hercule] se bizuia a se lupta cu zeii. ISPIRESCU, U. 41. DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ persoana I și: bizuiesc. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.