2 intrări
28 de definiții
din care- explicative (15)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BIZUÍRE s. f. Faptul de a se bizui. – V. bizui.
bizuíre sf [At: GALACTION, O. I, 21 / Pl: ~ri / E: bizui] Încredere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bizuire s.f. Încredere. Planurile, destăinuirile, bizuirile absurde ale tinereții, setea de publicitate nu m-au încălzit (GAL.). • pl. -i. /v. bizui.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BIZUÍRE, bizuiri, s. f. Faptul de a se bizui. – V. bizui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BIZUÍRE, bizuiri, s. f. (Rar) Faptul de a se bizui (pe cineva sau, pe ceva). Din cei șaizeci și trei erau de față doar treizeci și patru, dar erau din cei pe care se putea pune bizuire. CAMILAR, TEM. 175. Planurile, destăinuirile, bizuirile absurde ale tinereții, setea de publicitate nu m-au încălzit și nu le-am pus la inimă. GALACTION, O. I 21.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BIZUÍRE, bizuiri, s. f. (Rar) Faptul de a se bizui (1).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BIZUÍ, bízui, vb. IV. Refl. 1. A se încrede, a se întemeia, a se baza. 2. (Pop.) A îndrăzni, a cuteza, a se încumeta să... – Din magh. bizni.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bizuí [At: URECHE, ap. LET. I, 119/20 / Pzi: bizui / E: mg bizni] 1 vt (Trs; înv) A încredința. 2 vr A se baza. 3 vrt (Pop) A îndrăzni.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bizui vb. IV. refl. 1 (urmat de determ. precedate de prep. „de” sau „în”) A se încrede, a se întemeia, a se baza. Se bizuia pe ajutorul colegilor săi. ◊ (constr. cu dat.) Bizuindu-se puterii sale și meșteșugului său (UR.). 2 (pop.) A cuteza, a se încumeta să... Între toți oamenii din împărăția mea numai un pădurar se bizuiește la treaba asta (CR.). • prez.ind. bizui și -iesc. /<magh. bizni.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BIZUÍ, bízui, vb. IV. Refl. 1. A se încrede, a se întemeia, a se baza. 2. (Pop.) A cuteza, a se încumeta să... – Din magh. bizni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BIZUÍ, bizui și bizuiesc, vb. IV. Refl. 1. (Urmat de determinări introduse prin prep. «pe» sau, rar, «în ») A se încrede, a se întemeia, a se baza, a se lăsa în seama sau în nădejdea cuiva său a ceva. Spînu se zvîrlise în picioare și, bizuit în prăjină... trăsese lîngă el... prada. SADOVEANU, N. F. 102. Se bizuia Lică pe cît se bizuia pe ajutorul stăpînilor săi, dar mai mult se bizuia pe chiar a sa cumințenie. SLAVICI, O. I 174. Bizuindu-se cu încredere pe reazimul lor ostășesc... petreceau zilele în vesele ospețe. ODOBESCU, S. I 171. ◊ (Mai rar construit cu dativul) Gruie, Gruie, fătul meu, Tu ești mîncat de robie, Nu mă pot bizui ție. ȘEZ. I 110. 2. A se încrede în puterile sale, a cuteza, a se încumeta să... Cine s-a bizui să vie ca s-o ceară de nevastă și n-a izbuti să facă podul... aceluia, pe loc, îi și taie capul. CREANGĂ, P. 78. Între toți oamenii din împărăția mea numai un pădurar se bizuiește la treaba asta. CREANGĂ, P. 211. [Hercule] se bizuia a se lupta cu zeii. ISPIRESCU, U. 41.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BIZUÍ, bízui, vb. IV. Refl. 1. A se încrede, a se întemeia, a se baza. 2. A cuteza, a se încumeta să... – Magh. bizni.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A SE BIZUÍ mă bízui intranz. A pune temei; a se baza; a se sprijini. /<ung. bizni
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bizuì v. 1. a se încrede, a pune temeiu pe: cum văd, te bizuiești pe brațe multe CR.; 2. a avea curajul sau priceperea: numai un pădurar se bizuiește la treaba asta CR. [Ung. BIZNI].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bizuĭ (mă) și -ĭésc a -i, v. refl. (ung. bizni). Am încredere, mă sprijin, mă bazez: mă bizuĭ pe banĭ, pe condeĭ, pe sabie, pe brațe; mă bizuĭ la orice cu pușca asta. – Și îmb-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bizuire s. f., g.-d. art. bizuirii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bizuíre s. f., g.-d. art. bizuírii; pl. bizuíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
!bizui (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bizuie, imperf. 3 sg. se bizuia; conj. prez. 3 să se bizuie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bizuí vb., ind. prez. 1 sg. bízui, 3 sg. și pl. bízuie, imperf. 3 sg. bizuiá
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bizui (ind. prez. 1 sg. bizui, 3 sg. și pl. bizuie)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
bizuiu, -zui 2, -zue 3, -zuiam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BIZUÍ vb. 1. v. baza. 2. a se baza, a conta, a se încrede, a se lăsa, a se sprijini. (Pot să mă ~ pe tine?)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BIZUÍ vb. v. cuteza, încumeta, îndrăzni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bizui vb. v. CUTEZA. ÎNCUMETA. ÎNDRĂZNI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BIZUI vb. 1. a se baza, a conta, a se fundamenta, a se încrede, a se întemeia, a se sprijini, (înv. și reg.) a se nădăi, (înv.) a se așeza, a se încredința, a se încumeta, a nădăjdui, a se semeți, a se stărui, (fig.) a miza, a se rezema. (Teoria lui se ~ pe...) 2. a se baza, a conta, a se încrede, a se lăsa, a se sprijini. (Pot să mă ~ pe tine?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bizuí (-uésc, ít), vb. – 1. (Trans., rar) A avea încredere, a încredința ceva în grija cuiva. – 2. (Refl.) A se încrede, a se baza pe cineva. – 3. A proceda cu încredere; a avea curaj pentru a înfăptui ceva. Mag. bizni „a se încrede” (Cihac, II, 482). – Der. bizuială, s. f. (încredere); bizuință, s. f. (încredere).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
bizuí, bizuiesc, vb. refl. – A se baza (pe cineva), a se încrede (în cineva): „Eu nu mă bizuiesc pe niște cioante” (Bilțiu, 1994: 276). – Din magh. bizni „a se încrede (în cineva)” (Scriban, Cihac, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
QUI UTITUR MENDACIIS HIC PASCIT VENTOS (lat.) cine se bizuie pe minciuni se hrănește cu vânt – În românește: cine seamănă minciună culege vânt.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V343) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
bizuire, bizuirisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a se bizui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Din cei șaizeci și trei erau de față doar treizeci și patru, dar erau din cei pe care se putea pune bizuire. CAMILAR, TEM. 175. DLRLC
- Planurile, destăinuirile, bizuirile absurde ale tinereții, setea de publicitate nu m-au încălzit și nu le-am pus la inimă. GALACTION, O. I 21. DLRLC
-
etimologie:
- bizui DEX '98 DEX '09
bizui, bizuiverb
- 1. A se încrede, a se întemeia, a se baza. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Spînu se zvîrlise în picioare și, bizuit în prăjină... trăsese lîngă el... prada. SADOVEANU, N. F. 102. DLRLC
- Se bizuia Lică pe cît se bizuia pe ajutorul stăpînilor săi, dar mai mult se bizuia pe chiar a sa cumințenie. SLAVICI, O. I 174. DLRLC
- Bizuindu-se cu încredere pe reazimul lor ostășesc... petreceau zilele în vesele ospețe. ODOBESCU, S. I 171. DLRLC
- Gruie, Gruie, fătul meu, Tu ești mîncat de robie, Nu mă pot bizui ție. ȘEZ. I 110. DLRLC
-
-
- Cine s-a bizui să vie ca s-o ceară de nevastă și n-a izbuti să facă podul... aceluia, pe loc, îi și taie capul. CREANGĂ, P. 78. DLRLC
- Între toți oamenii din împărăția mea numai un pădurar se bizuiește la treaba asta. CREANGĂ, P. 211. DLRLC
- [Hercule] se bizuia a se lupta cu zeii. ISPIRESCU, U. 41. DLRLC
-
- comentariu Prezent indicativ persoana I și: bizuiesc. DLRLC
etimologie:
- bizni DEX '09 DEX '98