2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bizuíre sf [At: GALACTION, O. I, 21 / Pl: ~ri / E: bizui] Încredere.

BIZUÍRE s. f. Faptul de a se bizui.V. bizui.

BIZUÍRE, bizuiri, s. f. Faptul de a se bizui.V. bizui.

BIZUÍRE, bizuiri, s. f. (Rar) Faptul de a se bizui (pe cineva sau, pe ceva). Din cei șaizeci și trei erau de față doar treizeci și patru, dar erau din cei pe care se putea pune bizuire. CAMILAR, TEM. 175. Planurile, destăinuirile, bizuirile absurde ale tinereții, setea de publicitate nu m-au încălzit și nu le-am pus la inimă. GALACTION, O. I 21.

BIZUÍRE, bizuiri, s. f. (Rar) Faptul de a se bizui (1).

bizuí [At: URECHE, ap. LET. I, 119/20 / Pzi: bizui / E: mg bizni] 1 vt (Trs; înv) A încredința. 2 vr A se baza. 3 vrt (Pop) A îndrăzni.

BIZUÍ, bízui, vb. IV. Refl. 1. A se încrede, a se întemeia, a se baza. 2. (Pop.) A îndrăzni, a cuteza, a se încumeta să... – Din magh. bizni.

BIZUÍ, bízui, vb. IV. Refl. 1. A se încrede, a se întemeia, a se baza. 2. (Pop.) A cuteza, a se încumeta să... – Din magh. bizni.

BIZUÍ, bizui și bizuiesc, vb. IV. Refl. 1. (Urmat de determinări introduse prin prep. «pe» sau, rar, «în ») A se încrede, a se întemeia, a se baza, a se lăsa în seama sau în nădejdea cuiva său a ceva. Spînu se zvîrlise în picioare și, bizuit în prăjină... trăsese lîngă el... prada. SADOVEANU, N. F. 102. Se bizuia Lică pe cît se bizuia pe ajutorul stăpînilor săi, dar mai mult se bizuia pe chiar a sa cumințenie. SLAVICI, O. I 174. Bizuindu-se cu încredere pe reazimul lor ostășesc... petreceau zilele în vesele ospețe. ODOBESCU, S. I 171. ◊ (Mai rar construit cu dativul) Gruie, Gruie, fătul meu, Tu ești mîncat de robie, Nu mă pot bizui ție. ȘEZ. I 110. 2. A se încrede în puterile sale, a cuteza, a se încumeta să... Cine s-a bizui să vie ca s-o ceară de nevastă și n-a izbuti să facă podul... aceluia, pe loc, îi și taie capul. CREANGĂ, P. 78. Între toți oamenii din împărăția mea numai un pădurar se bizuiește la treaba asta. CREANGĂ, P. 211. [Hercule] se bizuia a se lupta cu zeii. ISPIRESCU, U. 41.

BIZUÍ, bízui, vb. IV. Refl. 1. A se încrede, a se întemeia, a se baza. 2. A cuteza, a se încumeta să... – Magh. bizni.

A SE BIZUÍ mă bízui intranz. A pune temei; a se baza; a se sprijini. /<ung. bizni

bizuì v. 1. a se încrede, a pune temeiu pe: cum văd, te bizuiești pe brațe multe CR.; 2. a avea curajul sau priceperea: numai un pădurar se bizuiește la treaba asta CR. [Ung. BIZNI].

bizuĭ (mă) și -ĭésc a -i, v. refl. (ung. bizni). Am încredere, mă sprijin, mă bazez: mă bizuĭ pe banĭ, pe condeĭ, pe sabie, pe brațe; mă bizuĭ la orice cu pușca asta. – Și îmb-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bizuíre s. f., g.-d. art. bizuírii

bizuíre s. f., g.-d. art. bizuírii; pl. bizuíri

!bizuí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bízuie, imperf. 3 sg. se bizuiá; conj. prez. 3 să se bízuie

bizuí vb., ind. prez. 1 sg. bízui, 3 sg. și pl. bízuie, imperf. 3 sg. bizuiá

bizui (ind. prez. 1 sg. bizui, 3 sg. și pl. bizuie)

bizuiu, -zui 2, -zue 3, -zuiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BIZUÍ vb. v. cuteza, încumeta, îndrăzni.

arată toate definițiile

Intrare: bizuire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bizuire
  • bizuirea
plural
  • bizuiri
  • bizuirile
genitiv-dativ singular
  • bizuiri
  • bizuirii
plural
  • bizuiri
  • bizuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: bizui
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bizui
  • bizuire
  • bizuit
  • bizuitu‑
  • bizuind
  • bizuindu‑
singular plural
  • bizuie
  • bizuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bizui
(să)
  • bizui
  • bizuiam
  • bizuii
  • bizuisem
a II-a (tu)
  • bizui
(să)
  • bizui
  • bizuiai
  • bizuiși
  • bizuiseși
a III-a (el, ea)
  • bizuie
(să)
  • bizuie
  • bizuia
  • bizui
  • bizuise
plural I (noi)
  • bizuim
(să)
  • bizuim
  • bizuiam
  • bizuirăm
  • bizuiserăm
  • bizuisem
a II-a (voi)
  • bizuiți
(să)
  • bizuiți
  • bizuiați
  • bizuirăți
  • bizuiserăți
  • bizuiseți
a III-a (ei, ele)
  • bizuie
(să)
  • bizuie
  • bizuiau
  • bizui
  • bizuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bizuire

  • 1. Faptul de a se bizui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Din cei șaizeci și trei erau de față doar treizeci și patru, dar erau din cei pe care se putea pune bizuire. CAMILAR, TEM. 175.
      surse: DLRLC
    • Planurile, destăinuirile, bizuirile absurde ale tinereții, setea de publicitate nu m-au încălzit și nu le-am pus la inimă. GALACTION, O. I 21.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi bizui
    surse: DEX '98 DEX '09

bizui

  • 1. A se încrede, a se întemeia, a se baza.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: baza sprijini încrede întemeia 4 exemple
    exemple
    • Spînu se zvîrlise în picioare și, bizuit în prăjină... trăsese lîngă el... prada. SADOVEANU, N. F. 102.
      surse: DLRLC
    • Se bizuia Lică pe cît se bizuia pe ajutorul stăpînilor săi, dar mai mult se bizuia pe chiar a sa cumințenie. SLAVICI, O. I 174.
      surse: DLRLC
    • Bizuindu-se cu încredere pe reazimul lor ostășesc... petreceau zilele în vesele ospețe. ODOBESCU, S. I 171.
      surse: DLRLC
    • rar Gruie, Gruie, fătul meu, Tu ești mîncat de robie, Nu mă pot bizui ție. ȘEZ. I 110.
      surse: DLRLC
  • 2. popular A îndrăzni, a cuteza, a se încumeta să...
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: cuteza încumeta îndrăzni 3 exemple
    exemple
    • Cine s-a bizui să vie ca s-o ceară de nevastă și n-a izbuti să facă podul... aceluia, pe loc, îi și taie capul. CREANGĂ, P. 78.
      surse: DLRLC
    • Între toți oamenii din împărăția mea numai un pădurar se bizuiește la treaba asta. CREANGĂ, P. 211.
      surse: DLRLC
    • [Hercule] se bizuia a se lupta cu zeii. ISPIRESCU, U. 41.
      surse: DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ persoana I și: bizuiesc.
    surse: DLRLC

etimologie: