BIZON, bizoni, s. m. 1. Animal rumegător sălbatic din familia bovinelor, cu fruntea mare, bombată, cu coarne scurte, cu umerii mai ridicați decât crupa, cu o coamă deasă, care trăiește astăzi în rezervații naturale în SUA și Canada (Bison bison). 2. Pielea tăbăcită a acestui animal; piele de vițel tăbăcită care imită pielea bizonului (1). – Din fr., lat. bison.

bizon sm [At: DA / V: bison / Pl: ~i / E: fr, lat bison] 1 Animal rumegător sălbatic din subfamilia bovinelor, cu frunte mare, bombată, cu coarne scurte, cu umeri mai ridicați decât crupa, cu coamă deasă (Bison bison). 2 Pielea tăbăcită a bizonului (1). 3 Piele de vițel tăbăcită care imită pielea bizonului (1).

bizon s.m. 1 (zool.) Mamifer rumegător, sălbatic, din subfamilia bovinelor, asemănător cu zimbrul, cu fruntea mare, bombată, cu coamele scurte, cu umerii mai ridicați decît crupa, cu o coamă deasă, astăzi întîlnit doar în rezervațiile din SUA și Canada (Bison bison). 2 Pielea tăbăcită a acestui animal. ♦ Ext. Piele de vițel tăbăcită care imită pielea bizonului. • pl. -i. /<fr. bison, lat. bĭson, -ntis

BIZON, bizoni, s. m. 1. Animal rumegător sălbatic din subfamilia bovinelor, cu fruntea mare, bombată, cu coarne scurte, cu umerii mai ridicați decât crupa, cu o coamă deasă (Bison bison). 2. Pielea tăbăcită a acestui animal; piele de vițel tăbăcită care imită pielea bizonului (1). – Din fr., lat. bison.

BIZON, bizoni, s. m. 1. Animal rumegător din familia bovinelor, azi pe cale de dispariție. V. bour, zimbru. Albii goneau după negrii bizoni. BOUREANU, S. P. 18. 2. Piele de vițel tăbăcită, care imită pielea animalului descris mai sus.

BIZON, bizoni, s. m. 1. Animal rumegător din subfamilia bovinelor, specific pentru America de Nord, azi pe cale de dispariție (Bos bison). 2. Piele de bizon (1) tăbăcită; piele de vițel tăbăcită care imită pielea bizonului. – Fr. bison (lat. lit. bison, -ontis).

BIZON s.m. Animal sălbatic, asemănător unui bou sălbatic, astăzi pe cale de dispariție. V. bour, zimbru. // s.n. Pielea acestui animal tăbăcită; imitație a ei. [Pl. -ni, (s.n.) -nuri. / < fr. bison].

BIZON s. m. 1. mamifer erbivor sălbatic, mare și puternic, asemănător cu zimbrul. 2. pielea tăbăcită de bizon (1). (< fr., lat. bison)

BIZON ~i m. 1) Mamifer de talie mare, asemănător cu zimbrul, cu părul cafeniu-închis, fruntea mare, bombată și coarnele scurte. 2) Pielea acestui animal. /<fr. bison

bizon m. cel mai mare mamifer din Europa, specie de bou sălbatic cu o cocoașă pe spinare (Bison europaeus). V. bour.

*bizón m. (fr. bíson, d. lat. bison, bisóntis). Zimbru din America de Nord.

bison sm vz bizon

zimbru s.m. 1 (zool.) Animal sălbatic, din familia bovinelor, masiv, cu corpul acoperit cu o blană deasă, pîsloasă, cu capul mare și lat, cu coarnele scurte, întoarse în afară, în față și în sus, cu greabănul înalt, cu gîtul și cu bărbia acoperite cu păr lung, care este pe cale de dispariție, fiind ocrotit în rezervații naturale (Bison bonasus). După aceea n-ai să mai auzi mugetul cerbilor și al zimbrilor (SADOV.). 2 Ext. Bour (Bos primigenius). 3 Cap de bour reprezentat pe steme, steaguri sau monede în Moldova. Ne-a arătat stema familiei, în herbul căreia se deslușea și un cap de zimbru (VOIC.). ♦ Ext. Stemă, emblemă avînd o asemenea figură. • pl. -i. /<sl. veche *зѫбръ.

*BISON, BIZON sm. 🐒 Bou sălbatic cu cocoașă, care trăește în America de Nord (🖼 488); e înrudit cu zimbrul sau bourul care trăia odinioară în țările noastre [fr.].

zímbru și zîmbru m. (vsl. zombrĭ, rut. pol. zubr. Cp. cu răspintie față de răspîntie). Un fel de bivol sălbatic (bison priscus) care maĭ trăĭa pin Moldova în seculu 18 și al căruĭ cap (confundat cu al bouruluĭ) a fost luat de Moldovenĭ și de Mecklemburghejĭ ca marcă a țăriĭ. Astăzĭ se maĭ află zimbri (saŭ poate bourĭ?) la Altamira (Spania), în Périgord (Francia), în codru de la Bĭelovej (Lituania) și peste 600 în Caucaz pe foastele moșiĭ ale mareluĭ duce Sergiŭ Mihailovicĭ. Îs foarte sălbaticĭ, evită prezența omuluĭ și se zice că-șĭ ucid puĭu dacă omu a pus mîna pe el. Se maĭ află în America de Nord un fel de zimbri numițĭ bizonĭ, care trăĭaŭ odinioară în turme, ĭar azĭ îs redușĭ la maĭ puțin de o mie. corectat(ă)

bizon (erbivor) s. m., pl. bizoni

bizon (erbivor) s. m., pl. bizoni

bizon s. m., pl. bizoni

bizon

zimbru (animal) s. m., art. zimbrul; pl. zimbri, art. zimbrii

bison, -ni.

BIZÓN (< fr., lat.) s. m. Mamifer mare, din familia bovinelor, lung pînă la 3m, înalt pînă la 2 m și cu greutatea pînă la o tonă, cu blana deasă, capul mare și coarnele mici, care trăiește astăzi în rezervații naturale în S.U.A. și Canada (Bison bison).

bizon mioritic expr. (pub., iron.) omul de pe stradă, cetățeanul de rând / obișnuit.