16 definiții pentru bizon


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bizon sm [At: DA / V: bison / Pl: ~i / E: fr, lat bison] 1 Animal rumegător sălbatic din subfamilia bovinelor, cu frunte mare, bombată, cu coarne scurte, cu umeri mai ridicați decât crupa, cu coamă deasă (Bison bison). 2 Pielea tăbăcită a bizonului (1). 3 Piele de vițel tăbăcită care imită pielea bizonului (1).

BIZÓN, bizoni, s. m. 1. Animal rumegător sălbatic din familia bovinelor, cu fruntea mare, bombată, cu coarne scurte, cu umerii mai ridicați decât crupa, cu o coamă deasă, care trăiește astăzi în rezervații naturale în SUA și Canada (Bison bison). 2. Pielea tăbăcită a acestui animal; piele de vițel tăbăcită care imită pielea bizonului (1). – Din fr., lat. bison.

BIZÓN, bizoni, s. m. 1. Animal rumegător sălbatic din subfamilia bovinelor, cu fruntea mare, bombată, cu coarne scurte, cu umerii mai ridicați decât crupa, cu o coamă deasă (Bison bison). 2. Pielea tăbăcită a acestui animal; piele de vițel tăbăcită care imită pielea bizonului (1). – Din fr., lat. bison.

BIZÓN, bizoni, s. m. 1. Animal rumegător din familia bovinelor, azi pe cale de dispariție. V. bour, zimbru. Albii goneau după negrii bizoni. BOUREANU, S. P. 18. 2. Piele de vițel tăbăcită, care imită pielea animalului descris mai sus.

BIZÓN, bizoni, s. m. 1. Animal rumegător din subfamilia bovinelor, specific pentru America de Nord, azi pe cale de dispariție (Bos bison). 2. Piele de bizon (1) tăbăcită; piele de vițel tăbăcită care imită pielea bizonului. – Fr. bison (lat. lit. bison, -ontis).

BIZÓN s.m. Animal sălbatic, asemănător unui bou sălbatic, astăzi pe cale de dispariție. V. bour, zimbru. // s.n. Pielea acestui animal tăbăcită; imitație a ei. [Pl. -ni, (s.n.) -nuri. / < fr. bison].

BIZÓN s. m. 1. mamifer erbivor sălbatic, mare și puternic, asemănător cu zimbrul. 2. pielea tăbăcită de bizon (1). (< fr., lat. bison)

BIZÓN ~i m. 1) Mamifer de talie mare, asemănător cu zimbrul, cu părul cafeniu-închis, fruntea mare, bombată și coarnele scurte. 2) Pielea acestui animal. /<fr. bison

bizon m. cel mai mare mamifer din Europa, specie de bou sălbatic cu o cocoașă pe spinare (Bison europaeus). V. bour.

*bizón m. (fr. bíson, d. lat. bison, bisóntis). Zimbru din America de Nord.

zímbru și zî́mbru m. (vsl. zombrĭ, rut. pol. zubr. Cp. cu răspintie față de răspîntie). Un fel de bivol sălbatic (bison priscus) care maĭ trăĭa pin Moldova în seculu 18 și al căruĭ cap (confundat cu al bouruluĭ) a fost luat de Moldovenĭ și de Mecklemburghejĭ ca marcă a țăriĭ. Astăzĭ se maĭ află zimbri (saŭ poate bourĭ?) la Altamira (Spania), în Périgord (Francia), în codru de la Bĭelovej (Lituania) și peste 600 în Caucaz pe foastele moșiĭ ale mareluĭ duce Sergiŭ Mihailovicĭ. Îs foarte sălbaticĭ, evită prezența omuluĭ și se zice că-șĭ ucid puĭu dacă omu a pus mîna pe el. Se maĭ află în America de Nord un fel de zimbri numițĭ bizonĭ, care trăĭaŭ odinioară în turme, ĭar azĭ îs redușĭ la maĭ puțin de o mie. corectată


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bizón (erbivor) s. m., pl. bizóni


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BIZÓN (< fr., lat.) s. m. Mamifer mare, din familia bovinelor, lung pînă la 3m, înalt pînă la 2 m și cu greutatea pînă la o tonă, cu blana deasă, capul mare și coarnele mici, care trăiește astăzi în rezervații naturale în S.U.A. și Canada (Bison bison).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bizon mioritic expr. (pub., iron.) omul de pe stradă, cetățeanul de rând / obișnuit.

Intrare: bizon
bizon1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bizon
  • bizonul
  • bizonu‑
plural
  • bizoni
  • bizonii
genitiv-dativ singular
  • bizon
  • bizonului
plural
  • bizoni
  • bizonilor
vocativ singular
plural
bizon2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bizon
  • bizonul
  • bizonu‑
plural
  • bizonuri
  • bizonurile
genitiv-dativ singular
  • bizon
  • bizonului
plural
  • bizonuri
  • bizonurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bizon

  • 1. Animal rumegător sălbatic din familia bovinelor, cu fruntea mare, bombată, cu coarne scurte, cu umerii mai ridicați decât crupa, cu o coamă deasă, care trăiește astăzi în rezervații naturale în SUA și Canada (Bison bison).
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Albii goneau după negrii bizoni. BOUREANU, S. P. 18.
      surse: DLRLC
  • 2. Pielea tăbăcită a acestui animal; piele de vițel tăbăcită care imită pielea bizonului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: