bizdiganie sf vz bâzdâganie

BIZDIGANIE 👉 BÎZDÎGANIE.

bizdigánie V. bîzdîganie.

BÂZDÂGANIE, bâzdâganii, s. f. (Pop.) Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, drăcie. – Din sl. bezdyhanĭnŭ.

bățăganie sf vz bâzdâganie

bâzdâganie sf [At: CREANGĂ, GL. / V: băzdăg-, bizdeg-, bățăg- / Pl: ~ii / E: nct] (Pop) 1 Monstru. 2 Namilă. 3 Arătare. 4 Minunăție.

bîzdîganie s.f. (pop.; fam.) Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, drăcie. Numai iată ce vede Harap-Alb altă bîzdîganie și mai și (CR.). • pl. - ii. g.-d. -iei. /<sl. veche бездꙑханьнъ „neînsuflețit”.

BIDIGANIE 👉 BÎZDĂGANIE.

BÎZDÎGANIE, BIZDIGANIE, BIDIGANIE sf. pop. Pocitură, pocitanie, ființă diformă, monstru: vede Harap-Alb altă bîzdîganie și mai și: o pocitanie de om umbla cu arcul după vînat păsări (CRG.); nici nu visați ce bizdiganie mai este și aia (ISP.); era ocolit de bidigăniile cele mai urîte din lume (RET.) [probabil vsl. bezdyhanĭnŭ].

BÂZDÂGANIE, bâzdâganii, s. f. (Pop. și fam.) Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, drăcie. – Din sl. bezdyhanĩnŭ.

BÎZDĂGANIE s. f. v. bîzdîganie.

BÎZDÎGANIE, bîzdîganii, s. f. (Rar) Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, comedie, drăcie; bazaconie. Veți fi auzind... zicîndu-se: mărul discordiei. Eu mă prinz că nici nu visați ce bîzdîganie mai este și aia. ISPIRESCU, U. 2. – Pronunțat: -ni-e. – Variantă: bîzdăganie (CREANGĂ, P. 244) s. f.

BÎZDÎGANIE, bîzdîganii, s. f. Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, drăcie; bazaconie. – Slav (v. sl. bezdyhanĩnŭ).

bățăgánie V. bîzdîganie.

bîzdîgánie f. (vsl. bezdyhanĭnŭ, adică „fără suflare, mort”. V. dihanie). Dihanie, budihace, monstru. Fig. Om urît. – În Mold. sud și bîzdiganie, în Munt. est. și bățăganie, în Trans., Ban. și bidihanie și -ganie. V. boaĭtă și năzgodie.

bâzdâganie (pop.) (desp. -ni-e) s. f., art. bâzdâgania (desp. -ni-a), g.-d. art. bâzdâganiei; pl. bâzdâganii, art. bâzdâganiile (desp. -ni-i-)

bâzdâganie (pop.) (-ni-e) s. f., art. bâzdâgania (-ni-a), g.-d. art. bâzdâganiei; pl. bâzdâganii, art. bâzdâganiile (-ni-i-)

bâzdâganie s. f. (sil. -ni-e), art. bâzdâgania (sil. -ni-a), g.-d. art. bâzdâganiei; pl. bâzdâganii, art. bâzdâganiile (sil. -ni-i-)

BÂZDÂGANIE s. v. arătare, monstru, pocitanie, pocitură.

BÂZDÂGANIE s. v. ciudățenie.

BÎZDÎGANIE s. bazaconie, bizarere, ciudățenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, minunăție, năstrușnicie, năzdrăvănie, poznă, (rar) singularitate, (pop.) comedie, (reg.) dănănaie, nagodă, șozenie, (Ban. și Olt.) miraz, (Transilv. și Ban.) mirăzenie, (Mold.) șanț. (Multe ~ a mai văzut.)

bîzdîganie s. v. ARĂTARE. MONSTRU. POCITANIE. POCITURĂ.

bîzdîganie (-nii), s. f. – Dihanie, arătare, ciudățenie, drăcie. – Var. bi(z)diganie, bidihanie, băhanie. Sl. bezŭ dychaninŭ „fără suflet” contaminat cu dihanie (DAR; Candrea).