2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

biválv, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr bivalve] 1 (D. animale) Cu cochilia cu două valve. 2 (Bot; d. capsule) Compus din două părți.

BIVÁLV, -Ă, bivalvi, -e, adj. 1. (Despre animale) Cu corpul acoperit de două valve. 2. (Bot.; despre capsule) Compus din două părți. – Din fr. bivalve.

BIVÁLV, -Ă, bivalvi, -e, adj. 1. (Despre animale) Cu corpul acoperit de două valve. 2. (Bot.; despre capsule) Compus din două părți. – Din fr. bivalve.

BIVÁLV, -Ă, bivalvi, -e, adj. 1. (Despre unele animale) Cu corpul adăpostit în niște produse ale pielii în chip de valve. Midia este bivalvă. 2. (Bot., despre capsule) Compus din două părți. Capsula liliacului este bivalvă.

BIVÁLV, -Ă, bivalvi, -e, adj. 1. (Despre animale) Cu corpul acoperit de două valve. 2. (Bot.; despre capsule) Compus din două părți. – Fr. bivalve.

BIVÁLV, -Ă adj. 1. (Despre animale) Cu cochilia formată din două valve. 2. (Bot.; despre capsule) Format din două părți. [Cf. fr. bivalve].

BIVÁLV, -Ă I. adj. 1. cu cochilia din două valve. 2. (bot.; despre capsule) format din două părți. II. s. f. pl. lamelibranhiate. (< fr. bivalve/s/)

BIVÁLV ~ă (~i, ~e) 1) (despre animale) Care are două valve. 2) bot. (despre capsule) Care este format din două părți. /<fr. bivalve

bivalv a. care e format din două scoici: stridiile sunt bivalve.

*biválv, -ă adj. (bi- și lat. valva, valvă). Șt. nat. Cu două valve (ca scoĭcile) saŭ doŭă canaturĭ: ușă bivalvă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

biválv adj. m., pl. biválvi; f. biválvă, pl. biválve

biválv adj. m., pl. biválvi; f. sg. biválvă, pl. biválve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BIVALVĂ s. (ZOOL.) lamelibranhiat, scoică.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BI- „dublu, de două ori, îndoit”. ◊ L. bis „de două ori” > fr. bi-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. bi-.~anter (v. -anter), adj., cu două antere; ~atlon (v. -atlon), s. n., probă sportivă constînd în două încercări atletice combinate; ~axifer (v. axi-, v. -fer), adj., care are două axe florale; ~cefal (v. -cefal), adj., care are două capete; ~centric (v. -centric), adj., care are două centre; ~ciclic (v. -ciclic), adj., 1. Care prezintă două cicluri. 2. Dispus în două verticile sau cercuri. 3. (Despre un compus organic) A cărui formulă conține două lanțuri închise; ~color (v. -color), adj., care are două culori; ~corn (v. -corn), adj., care are două antene sau două coarne; ~cromie (v. -cromie), s. f., tipăritură în două culori; ~cuspid (v. -cuspid), adj., care prezintă două vîrfuri; ~dactilie (v. -dactilie), s. f., anomalie congenitală în care apar două degete la o mînă sau la un picior; ~fer (v. -fer), adj., (despre plante) care înflorește și care fructifică de două ori pe an; ~fid (v. -fid), adj., despicat în două; ~flor (v. -flor), adj., care are două flori; ~form (v. -form), adj., cu două forme; ~gam (v. -gam), adj., s. m. și f., (persoană) care are două soții sau care a contractat două căsătorii paralele; ~gamie (v. -gamie), s. f., situație a unei persoane bigame; ~lingv (v. -lingv), adj., care vorbește și care scrie în două limbi; ~lobectomie (v. lob/o-, v. -ectomie), s. f., rezecție a doi lobi pulmonari; ~man (v. -man2), adj., care are două mîini; ~nom (v. -nom2), s. n., expresie algebrică formată din doi termeni; ~ped (v. -ped2), adj., s. n., (animal) cu două picioare; ~penatifid (v. penati-, v. -fid), adj., care are limbul împărțit în mai multe segmente dispuse în mod penat; ~peniform (v. -peni, v. -form), adj., (despre mușchi) ale cărui fibre se inserează angular pe două fețe ale unui tendon central; ~petal (v. -petal), adj., care are două petale; ~remă (v. -remă), s. f., navă romană cu două rînduri de vîsle suprapuse; ~silab (v. -silab), adj., de două silabe; sin. bisilabic; ~sulc (v. -sulc), adj., (despre animale) cu copita despicată; ~triflor (v. tri-, v. -flor), adj., care are de două ori cîte trei flori; ~univoc (v. uni-, v. -voc), adj., care se găsește într-un raport reciproc și exclusiv de unu la unu; ~valent (v. -valent), adj., 1. (Despre elemente chimice) Cu două valențe. 2. Care are două valori; ~valve (v. -valv), adj., s. f. pl., 1. adj., Cu cochilia formată din două valve. 2. adj., (Despre capsule botanice) Format din două părți. 3. s. f. pl., Clasă de moluște acvatice marine și dulcicole, cu corpul cuprins într-o cochilie bivalvă și cu branhii lamelare.

Intrare: bivalvă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bivalvă
  • bivalva
plural
  • bivalve
  • bivalvele
genitiv-dativ singular
  • bivalve
  • bivalvei
plural
  • bivalve
  • bivalvelor
vocativ singular
plural
Intrare: bivalv
bivalv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bivalv
  • bivalvul
  • bivalvu‑
  • bivalvă
  • bivalva
plural
  • bivalvi
  • bivalvii
  • bivalve
  • bivalvele
genitiv-dativ singular
  • bivalv
  • bivalvului
  • bivalve
  • bivalvei
plural
  • bivalvi
  • bivalvilor
  • bivalve
  • bivalvelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bivalv

  • 1. (Despre animale) Cu corpul acoperit de două valve.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Midia este bivalvă.
      surse: DLRLC
  • 2. botanică (Despre capsule) Compus din două părți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Capsula liliacului este bivalvă.
      surse: DLRLC

etimologie: