4 definiții pentru bitușă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bitușă sf [At: LB / Pl: ~șe / E: nct] (Trs; înv) 1 Procoviță pentru șa. 2 Bundă Cf cojoc, tihoarcă, folar.
bitúșă f., pl. ĭ. Trans. Cojoc, tihoarcă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BITUȘCĂ (pl. -uști), BITUȘĂ (pl. -uși) sf. Trans. 👕 Cojocel scurt (uneori fără mîneci) pe care-l poartă bărbații și femeile (🖼 490).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bitușă (-șe), s. f. – Blană, haină din piele de oaie cusută pe dos (cu blana în interior). – Var. bitușcă; botoașe, botoșană, s. f. (oaie bătrînă). Mag. bojtos, buitus (Drăganu, Dacor., V, 333). Pentru Lahovary 315, este cuvînt anterior fazei indo-europene.[1]
- Var. bitușcă (cf. def. din DAR și DLRM). — blaurb.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: bitușă
bitușă substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||