3 definiții pentru bitușă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bitúșă sf [At: LB / Pl: ~șe / E: nct] (Trs; înv) 1 Procoviță pentru șa. 2 Bundă Cf cojoc, tihoarcă, folar.

bitúșă f., pl. ĭ. Trans. Cojoc, tihoarcă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bitúșă (-șe), s. f. – Blană, haină din piele de oaie cusută pe dos (cu blana în interior). – Var. bitușcă; botoașe, botoșană, s. f. (oaie bătrînă). Mag. bojtos, buitus (Drăganu, Dacor., V, 333). Pentru Lahovary 315, este cuvînt anterior fazei indo-europene.[1]

  1. Var. bitușcă (cf. def. din DAR și DLRM). — blaurb.
Intrare: bitușă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bitușă
  • bitușa
plural
  • bitușe
  • bitușele
genitiv-dativ singular
  • bitușe
  • bitușei
plural
  • bitușe
  • bitușelor
vocativ singular
plural