bitroncónic, ~ă [At: DN³ / Pl: ~ici, ~ice / E: bi- + tronconic] 1 a în forma a două trunchiuri de con cu baza comună. 2 sf Vas tronconic (1), răspândit la noi mai ales în prima epocă a fierului.

BITRONCÓNIC, -Ă adj. În forma a două trunchiuri de con cu baza comună. // s.n. Vas cu această formă, răspândit la noi cu deosebire în prima epocă a fierului. [< bi- + tronconic].

BITRONCÓNIC I. adj. în forma a două trunchiuri de con cu baza comună. II. s. n. vas cu această formă. (< bi- + tronconic)

bitroncónic (bi-tron-) adj. m., pl. bitroncónici; f. bitroncónică, pl. bitroncónice

bitroncónic adj. n., s. n. (sil. -tron-), pl. bitroncónice