2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bitiri vt [At: DA / Pzi: ~resc / E: nct] (Mol; fam) 1 A mătrăși. 2 A alunga.

bitirésc v. tr. (rut. pitirĭati, compus ca și poteră și interesc). Mold. Sud. Fam. Mătrășesc, mătur, alung. izgonesc: pe servitoru cel obraznic stăpînu cel noŭ l-a și bitirit. – În Bc. Suc. „titiresc, așez încet (de ex. fînu), deretic”. – V. bichiresc.

Intrare: bitirire
bitirire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bitirire
  • bitirirea
plural
  • bitiriri
  • bitiririle
genitiv-dativ singular
  • bitiriri
  • bitiririi
plural
  • bitiriri
  • bitiririlor
vocativ singular
plural
Intrare: bitiri
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bitiri
  • bitirire
  • bitirit
  • bitiritu‑
  • bitirind
  • bitirindu‑
singular plural
  • bitirește
  • bitiriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bitiresc
(să)
  • bitiresc
  • bitiream
  • bitirii
  • bitirisem
a II-a (tu)
  • bitirești
(să)
  • bitirești
  • bitireai
  • bitiriși
  • bitiriseși
a III-a (el, ea)
  • bitirește
(să)
  • bitirească
  • bitirea
  • bitiri
  • bitirise
plural I (noi)
  • bitirim
(să)
  • bitirim
  • bitiream
  • bitirirăm
  • bitiriserăm
  • bitirisem
a II-a (voi)
  • bitiriți
(să)
  • bitiriți
  • bitireați
  • bitirirăți
  • bitiriserăți
  • bitiriseți
a III-a (ei, ele)
  • bitiresc
(să)
  • bitirească
  • bitireau
  • bitiri
  • bitiriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)