23 de definiții pentru beteag (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BETEAG, -Ă, betegi, -ge, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) infirm, schilod. 2. (Om) bolnav. – Din magh. beteg.

BETEAG, -Ă, betegi, -ge, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) infirm, schilod. 2. (Om) bolnav. – Din magh. beteg.

beteag smf, a [At: CUV. D. BĂTR. II, 454 / V: bit-, biteagă / Pl: ~egi, ~eagi, ~ege / E: mg beteg] (Pop) 1-2 (Om) infirm. 3-4 (Om) bolnav.

beteag, -ă adj., s.m., s.f. (pop.) 1 (Om) infirm, schilod. Nu căta că-i cam beteag la nas (ALECS.). 2 (Om) bolnav. De o lună nevasta lui e cam beteagă. • pl. -egi, -ege. /<magh. beteg.

BETEAG adj. 1 Care are un beteșug, schilod, olog: ~ de o mînă, de un picior 2 Infirm, neputincios, nevoiaș: să fii nevoit să trăești cu una ~ă pînă la sfirșitul vieții (CRG.) 3 Bolnav [ung. beteg].

BETEAG, -Ă, betegi, -e, adj. 1. (Despre ființe sau organele lor) Care are un defect, o infirmitate; schilod/infirm. Nu e vina ta că te-ai născut beteag. BARANGA, V. A. 8 Pe patul său, lungit, cu piciorul beteag, oblojit, peste învelitoare, stătea Iani. PAS, L. I 99. Cocostîrci betegi și reumatici șchioapătă ca după o cursă neizbutită. ANGHEL, PR. 113. ◊ Fig. Mut scaunul beteag de lîngă masă Și stau așa, cu spatele la sobă. TOPÎRCEANU, P. O. 65. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «la» sau «de» și arătînd organul bolnav) Destul strig și lăcrămez, zice, că-s beteagă de picioare și nu ies din casă. SADOVEANU, N. F. 173. Un ciocîrlan șchiop, jumulit și beteag la o aripă. POPESCU, B. III 122. Nu căta că-i cam beteag la nas. L-au pișcat țînțarii. ALECSANDRI, T. I 429. [Iubita] mi-e beteagă, vai, d-o mînă. N-a spălat rufe de-o lună. TEODORESCU, P. P. 308. 2. (Transilv., Ban., în opoziție cu sănătos) Bolnav. Se văieta, că nu mai poate de beteagă. RETEGANUL, P. I 48. Cine are dor și drag Cîtu-i lumea-i tot beteag. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 396.

BETEAG, -Ă, betegi, -e, adj. 1. Schilod, infirm. 2. (Reg., adesea substantivat) Bolnav. – Magh. beteg.

BETEAG ~eagă (~egi, ~ege) pop. 1) și substantival (despre ființe) Care are o parte a corpului mutilată sau deformată; schilod; infirm; calic. A fi ~ de o mână. 2) (despre membre) Care este ciuntit sau deformat; schilod. /<ung. beteg

BETEAG adj. și s. m. 1. (Mold., Ban., Trans.) Bolnav. A: Unul nestătătoriu și de răscoale și gîlceave scornitoriu …, ca un rău și beteag mădulariu din trupul monarhii[i] curmat și tăiat a fi se cade. CANTEMIR, IST. C: [Isus] vindecă beteagii. NT 1648, 5v. Eu am fost la lume și am fost beteag. FL. D 1693, 33v. Infirmus. Betyag. Betegh (…). Infirmus sum. S Betyag. Betegh vagiok. LEX. MARS., 217. Invalidus. Betyag. Betegh. LEX. MARS., 220. Perinfirmus. Betyag. Betegh. LEX. MARS., 235. Frundza acelora pomi foarte hăsnuiaște beteagilor. MISC. SEC. XVII, 122r. Sau ai socotit cu ceva pre vrun beteag? POGREB., 109r. Iară Filip să beteji de voie rea și era foarte rău beteag. A 1776,102r; cf. AGYAGFALVI, apud TEW; MOL. 16761, 226v; SA, 34r, 34v, 35r; C 1692, 503v; MOL. 1695, 66r; MISC. SEC. XVII, 10v, 48v, 144r; AMD 1708, 89r; TEMPEA, apud TEW; C 1729, 76r; AMD 1759, 57v; PF, 88v; OG, 378, 379, 380, 383. // B: De va fi vreuna din oi beteagă, trebuie să-i taie carnea cea putredă. ANTIM. 2. (Mold., TR) Infirm. A: Nu să pot certa … stricații și beteagii. PRAV. Ochiul muierii cel beteag. DOSOFTEI, VS; cf. CANTEMIR, IST.; VI 1764, 29v. B: Singuri mărturisiră cum să fie fost acei oameni … furi și jăhuitori, șchiopi și beteagi, fărmăcători și turbați. VI 1671, 64v. Un cerbu era beteag la un ochiu. E 1748, 18v; cf. ÎNDREPTAREA LEGII; VI 1673, 38v; CRON. 1687, 32v; VI 1700, 39r; VI 1745, 427v; VI 1779, 150r. // C: Să dusă la Rîm, la Tiveriia împărat, carele era beteag de un ochiu. C 1729, 57v. ♦ Slăbit. B: Oglașenicul … ce va fi beteag de boală … atunce fără îndoire să se boteaze. MIST., 36r. Etimologie: magh. beteg. Vezi și betejeală, beteji, betejie, betejit, betejune, beteșig, nebetejit. Cf. boleac, zaif.

beteag a. 1. schilod, olog, ciung; 2. bolnav, infirm. [Ung. BETEG, bolnav].

beteág, -ă adj., pl. egĭ, ege (ung. beteg, bolnav, d. mgerm. de sus wêtac, wêtage, durere, boală). V. meteahnă. Vătămat, infirm.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

beteag (pop.) adj. m., s. m., pl. betegi; adj. f., s. f. betea, pl. betege

beteag (pop.) adj. m., s. m., pl. betegi; adj. f., s. f. beteagă, pl. betege

beteag adj. m., s. m., pl. betegi; f. sg. beteagă, pl. betege

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BETEAG adj., s. v. infirm, invalid, schilod.

BETEAG adj. v. bolnav, nesănătos, suferind.

beteag adj. v. BOLNAV. NESĂNĂTOS. SUFERIND.

beteag adj., s. v. INFIRM. INVALID. SCHILOD.

Beteag ≠ teafăr, intact, întreg, nevătămat, sănătos

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

beteag (beteagă), adj.1. Bolnav. – 2. Invalid. Mag. beteg „bolnav” (Miklosich, Fremdw., 78; Cihac, II, 482; Gáldi, Dict., 84), de unde provin și sb. beteg, rut. betehe (după Miklosich, Wander., 12 și Berneker 63, rut provine din rom.). Der. betegos, adj. (bolnăvicios, plăpînd); beteji, vb. (a se îmbolnăvi, a suferi de ceva); betejeală, s. f. (boală, beteșug); betejitură, s. f. (boală, infirmitate); beteșug, s. n. (boală, infirmitate). Toți der. sînt normali, cu excepția ultimului, care provine direct din mag. betegség. Introdus în sec. XVI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

beteag, -ă, beteji, -e, adj. (reg.) Bolnav, suferind: „O floare aflai, / În sân o-aruncai, / Beteagă pticai” (Calendar, 1980: 7). (Crișana, Maram., Trans.). – Din magh. beteg „bolnav” (MDA).

beteag, -ă, beteji, -e, adj. – (reg.) Bolnav, suferind: „O floare aflai, / În sân o-aruncai, / Beteagă pticai” (Calendar, 1980: 7). – Din magh. beteg „bolnav” (MDA) < germ. wetac, wetage „durere, boală” (Șăineanu, Scriban, DER).

beteag, -ă, adj. – Bolnav, suferind: „O floare aflai, / În sân o-aruncai, / Beteagă pticai” (Calendar 1980: 7). – Din magh. beteg „bolnav”.

Intrare: beteag (adj.)
beteag1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A59)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beteag
  • beteagul
  • beteagu‑
  • betea
  • beteaga
plural
  • betegi
  • betegii
  • betege
  • betegele
genitiv-dativ singular
  • beteag
  • beteagului
  • betege
  • betegei
plural
  • betegi
  • betegilor
  • betege
  • betegelor
vocativ singular
plural
biteag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

beteag, betegisubstantiv masculin
betea, betegesubstantiv feminin
beteag, beteaadjectiv

popular
  • 1. (Om) infirm, schilod. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu e vina ta că te-ai născut beteag. BARANGA, V. A. 8. DLRLC
    • format_quote Pe patul său, lungit, cu piciorul beteag, oblojit, peste învelitoare, stătea Iani. PAS, L. I 99. DLRLC
    • format_quote Cocostîrci betegi și reumatici șchioapătă ca după o cursă neizbutită. ANGHEL, PR. 113. DLRLC
    • format_quote figurat Mut scaunul beteag de lîngă masă Și stau așa, cu spatele la sobă. TOPÎRCEANU, P. O. 65. DLRLC
    • format_quote Destul strig și lăcrămez, zice, că-s beteagă de picioare și nu ies din casă. SADOVEANU, N. F. 173. DLRLC
    • format_quote Un ciocîrlan șchiop, jumulit și beteag la o aripă. POPESCU, B. III 122. DLRLC
    • format_quote Nu căta că-i cam beteag la nas. L-au pișcat țînțarii. ALECSANDRI, T. I 429. DLRLC
    • format_quote [Iubita] mi-e beteagă, vai, d-o mînă. N-a spălat rufe de-o lună. TEODORESCU, P. P. 308. DLRLC
  • 2. (Om) bolnav. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se văieta, că nu mai poate de beteagă. RETEGANUL, P. I 48. DLRLC
    • format_quote Cine are dor și drag Cîtu-i lumea-i tot beteag. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 396. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.