bistriț, -ă, bistriți, -e, adj. – (în sintagmă) Prune bistrițe „prune brumării, albătrui”; se coc toamna târziu; se folosesc la dulcețuri, dar și la fabricarea băuturilor alcoolice (Trans., Maram., Mold.). – Din sl. *bystrǐcǐ (DER). Et. nec. (DEX, MDA). Posibil der. din top. Bistrița „regiune” (de unde ar proveni această varietate de prune) (< sl. *bystrǐcǐ, de la bystrǔ „rapid, iute”).