Definiția cu ID-ul 417874:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bistriț (bistriță), adj. – Acidulat, acru; se spune mai ales despre o varietate de prune. Sl. *bystrĭcĭ, de la bystrŭ „rapid; iute” (DAR). Se folosește în Mold. și Trans.; cf. iute. De aceeași origine este toponimul Bistrița.