BIRUDALM subst. (Criș.) Imperiu, împărăție; stăpînire. În vreamea lui Neron împărat din Roma, supt birudalmul lor fiind jidovii un dărab de vreame, dup-aceaea să rupsără și să despărțiră jidovii de cătră romani. C 1692, 512^r. Și iară supt birudalmul împăratului de Roma să deaderă jidovii. C 1692; 512^r. Etimologie: magh. birodalom. substantiv