14 definiții pentru birocrată biurocrată


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIROCRÁT, -Ă, birocrați, -te, s. m. și f. Persoană care practică birocrația. – Din fr. bureaucrate.

BIROCRÁT, -Ă, birocrați, -te, s. m. și f. Persoană care practică birocrația. – Din fr. bureaucrate.

birocrat, ~ă smf [At: SBIERA, F. S. 156 / V: (înv) biur~ / Pl: ~ați, ~e / E: fr bureaucrate] 1 (Înv) Funcționar public. 2 Persoană care practică birocrația.

biurocrat, ~ă smf vz birocrat

BIROCRÁT, -Ă, birocrați, -te, s. m. și f. Persoană care acordă o importanță exagerată formalităților în dauna fondului cauzei și a intereselor cetățenilor. – Fr. bureaucrate.

BIROCRÁT, -Ă s.m. și f. Funcționar care dă o importanță exagerată formalităților în dauna fondului; formalist. [Var. biurocrat s.m. și f. / < fr. bureaucrate].

BIUROCRÁT, -Ă s.m. și f. v. birocrat.

BIROCRÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care practică birocratismul. (< fr. bureaucrate)

BIROCRÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Funcționar care practică birocratismul. [Sil. -ro-crat] /<fr. bureaucrate


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

birocrátă (-ro-cra-) s. f., g.-d. art. birocrátei, pl. birocráte

birocrátă s. f. (sil. -cra-), pl. birocráte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BIROCRÁT s. (depr.) scriptolog. (Nu-i decât un ~.)

BIROCRAT s. (depr.) scriptolog. (Nu-i decît un ~.)

Intrare: birocrată
  • silabație: bi-ro-cra-tă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • birocra
  • birocrata
plural
  • birocrate
  • birocratele
genitiv-dativ singular
  • birocrate
  • birocratei
plural
  • birocrate
  • birocratelor
vocativ singular
  • birocra
  • birocrato
plural
  • birocratelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biurocra
  • biurocrata
plural
  • biurocrate
  • biurocratele
genitiv-dativ singular
  • biurocrate
  • biurocratei
plural
  • biurocrate
  • biurocratelor
vocativ singular
  • biurocra
  • biurocrato
plural
  • biurocratelor

birocrat, -ă birocrat birocrată biurocrat biurocrată

  • 1. Persoană care practică birocrația.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: formalist, -ă scriptolog un exemplu
    exemple
    • Ministerul... este dator să ia măsuri pentru buna deservire a oamenilor muncii și să tragă la răspundere pe birocrați. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2721.
      surse: DLRLC

etimologie: