17 definiții pentru birocrat biurocrat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

birocrat, ~ă smf [At: SBIERA, F. S. 156 / V: (înv) biur~ / Pl: ~ați, ~e / E: fr bureaucrate] 1 (Înv) Funcționar public. 2 Persoană care practică birocrația.

BIROCRÁT, -Ă, birocrați, -te, s. m. și f. Persoană care practică birocrația. – Din fr. bureaucrate.

BIROCRÁT, -Ă, birocrați, -te, s. m. și f. Persoană care practică birocrația. – Din fr. bureaucrate.

BIROCRÁT, birocrați, s. m. Funcționar care acordă o importanță exagerată formalităților (administrative) în dauna fondului cauzei și a intereselor cetățenilor; formalist. Ministerul... este dator să ia măsuri pentru buna deservire a oamenilor muncii și să tragă la răspundere pe birocrați. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2721.

BIROCRÁT, -Ă, birocrați, -te, s. m. și f. Persoană care acordă o importanță exagerată formalităților în dauna fondului cauzei și a intereselor cetățenilor. – Fr. bureaucrate.

BIROCRÁT, -Ă s.m. și f. Funcționar care dă o importanță exagerată formalităților în dauna fondului; formalist. [Var. biurocrat s.m. și f. / < fr. bureaucrate].

BIROCRÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care practică birocratismul. (< fr. bureaucrate)

BIROCRÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Funcționar care practică birocratismul. [Sil. -ro-crat] /<fr. bureaucrate

biurocrat, ~ă smf vz birocrat

BIUROCRÁT, -Ă s.m. și f. v. birocrat.

biurocrat m. funcționar în biurourile unei administrațiuni.

*bĭurocrát m. (fr. bureaucrate). Funcționar de bĭurou (mai ales puternic și autoritar).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

birocrát (-ro-crat) s. m., pl. birocráți

birocrát s. m. (sil. -crat), pl. birocráți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BIROCRÁT s. (depr.) scriptolog. (Nu-i decât un ~.)

BIROCRAT s. (depr.) scriptolog. (Nu-i decît un ~.)

Intrare: birocrat
  • silabație: bi-ro-crat
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • birocrat
  • birocratul
  • birocratu‑
plural
  • birocrați
  • birocrații
genitiv-dativ singular
  • birocrat
  • birocratului
plural
  • birocrați
  • birocraților
vocativ singular
  • birocratule
  • birocrate
plural
  • birocraților
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biurocrat
  • biurocratul
  • biurocratu‑
plural
  • biurocrați
  • biurocrații
genitiv-dativ singular
  • biurocrat
  • biurocratului
plural
  • biurocrați
  • biurocraților
vocativ singular
  • biurocratule
  • biurocrate
plural
  • biurocraților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

birocrat, -ă birocrat birocrată biurocrat biurocrată

  • 1. Persoană care practică birocrația.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: formalist scriptolog un exemplu
    exemple
    • Ministerul... este dator să ia măsuri pentru buna deservire a oamenilor muncii și să tragă la răspundere pe birocrați. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2721.
      surse: DLRLC

etimologie: