6 definiții pentru birșag


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

birșág sn [At: MÂNDRESCU, UNG. 45 / Pl: ~uri / E: mg birság] (Trs; mgm) Amendă.

birșág n., pl. urĭ (d. birsag). Trans. Amendă. Gloabă. Vechĭ. Ferie.

feríe și heríe f. (d. fer, adică „cu cercurĭ de fer”, ca arămie d. aramă saŭ lemnie d. lemn. Cp. cu acov și demerlie, tot vase ferecate). Vechĭ. Vadră. Taxă anumită (care, la început, se va fi dat în natură cu vadra) pe care o plătea vistieriiĭ domneștĭ cel ce cîștiga un proces și dorea ca sentența să rămîie definitivă saŭ taxă pe care o plătea cel ce voĭa să se reînceapă un procers închis pin judecată saŭ împăcare, dar p. care nu se plătise această taxă (Bogdan Arh. 1, 631; Ghib. Traĭsta și Arh. 1909; Nădejde, VR. 1, 6, 414): ne-am împăcat și am dat și heria; vre-o patru-cincĭ heriĭ de mĭed (Ĭorga, Doc. Bistr. 1, 09, unde se văd amîndoŭă înțelesurile). Despăgubirea pe care o plătea cel ce părăsea breasla ca să treacă aĭurea (Ĭorga, Negoț. 178). – Și ferîĭe, herîĭe. Chear azĭ în Trans. (Agrb. Int. 247): ar fi băut o ferie de spirt, în Gorj ferîĭe, „oca de tinichea” (CL. 1922, 363), în Meh. „baniță ferecată de 20 de ocale” (Șez. 37, 42). La Acad. acc. férie, hérie (vadră), ceĭa ce-mĭ pare fals, și socotit ca cuv. deosebit de herîĭe, care nu e de cît o var. pop. ca amăriŭ, -îĭe saŭ moșîĭe față de amăriŭ, -ie, moșie. Într’un doc. (Ĭorga, Stud. și Doc. 13, 85) scris hieri (ceĭa ce cred că e îld. hĭeriĭ), ca fĭer față de fer. – În Trans. birșag, în doc. sl. zavescă (taxa). V. găleată.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BIRȘÁG s. v. amendă, penalitate, penalizare.

birșag s. v. AMENDĂ. PENALITATE. PENALIZARE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

birșág (-guri), s. n. – (Trans.) Amendă. Mag. birság (DAR; Gáldi, Dict., 107). În Trans., rar. – Der. birșeg(ăl)ui, vb. (a amenda).

Intrare: birșag
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • birșag
  • birșagul
  • birșagu‑
plural
  • birșaguri
  • birșagurile
genitiv-dativ singular
  • birșag
  • birșagului
plural
  • birșaguri
  • birșagurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)