2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIOMECÁNICĂ s. f. Știință care studiază, pe baza mecanicii generale, structura, evoluția și funcțiunile aparatului motor al animalelor și al omului. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biomécanique.

biomecánică sf [At: DA / P: bi-o- / E: fr biomécanique] Știință care studiază, pe baza mecanicii generale, structura, evoluția și funcțiile aparatului motor al animalelor și omului.

BIOMECÁNICĂ s. f. Știință care studiază, pe baza mecanicii generale, structura, evoluția și funcțiile aparatului motor al animalelor și al omului. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biomécanique.

BIOMECÁNICĂ s. f. Știință care studiază dezvoltarea, structura și activitatea aparatului motor al animalelor și al omului, plecînd de la premisele mecanicii generale.

BIOMECÁNICĂ s. f. Știință care studiază dezvoltarea, structura și activitatea aparatului motor al animalelor și al omului, plecînd de la premisele mecanicii generale. [Pr.: bi-o-] – Fr. biomécanique.

BIOMECÁNICĂ s.f. Capitol al biofizicii care se ocupă cu studiul acțiunii forțelor interne sau externe asupra organismelor vii. [< fr. biomécanique].

biomecánic, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr biomécanique] 1 Care aparține biomecanicii. 2 Referitor la biomecanică.

biomecanic, -ă s.f., adj. 1 s.f. Domeniu al biofizicii în cadrul căruia sunt aplicate principii și legi ale mecanicii în studiul biosistemelor. 2 adj. Care aparține biomecanicii, care se referă la biomecanică. • sil. bi-o-. pl. -ci, -ce. /<fr. biomécanique, engl. biomechanics; cf. gr.βίος „viață”, lat. mechanicus, gr. μηχανή „mașină”.

BIOMECÁNIC, -Ă adj. Referitor la biomecanică. [< fr. biomécanique].

BIOMECÁNIC, -Ă I. adj. referitor la biomecanică. II. s. f. știință care studiază fenomenele fiziologice cu ajutorul mecanicii. (< fr. biomécanique)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

biomecanică (bi-o-) s. f., g.-d. art. biomecanicii

biomecánică s. f. (sil. bi-o-), g.-d. art. biomecánicii

biomecánic adj. m.(sil. bi-o-), pl. biomecánici; f. sg. biomecánică, pl. biomecánice

Intrare: biomecanică
  • silabație: bi-o- info
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biomecanică
  • biomecanica
plural
genitiv-dativ singular
  • biomecanici
  • biomecanicii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: biomecanic
biomecanic adjectiv
  • silabație: bi-o- info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biomecanic
  • biomecanicul
  • biomecanicu‑
  • biomecanică
  • biomecanica
plural
  • biomecanici
  • biomecanicii
  • biomecanice
  • biomecanicele
genitiv-dativ singular
  • biomecanic
  • biomecanicului
  • biomecanice
  • biomecanicei
plural
  • biomecanici
  • biomecanicilor
  • biomecanice
  • biomecanicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

biomecanicăsubstantiv feminin

  • 1. Știință care studiază, pe baza mecanicii generale, structura, evoluția și funcțiunile aparatului motor al animalelor și al omului. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

biomecanic, biomecanicăadjectiv

  • 1. Referitor la biomecanică. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.