2 intrări
12 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BIOMECÁNICĂ s. f. Știință care studiază, pe baza mecanicii generale, structura, evoluția și funcțiunile aparatului motor al animalelor și al omului. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biomécanique.
biomecánică sf [At: DA / P: bi-o- / E: fr biomécanique] Știință care studiază, pe baza mecanicii generale, structura, evoluția și funcțiile aparatului motor al animalelor și omului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BIOMECÁNICĂ s. f. Știință care studiază, pe baza mecanicii generale, structura, evoluția și funcțiile aparatului motor al animalelor și al omului. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biomécanique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BIOMECÁNICĂ s. f. Știință care studiază dezvoltarea, structura și activitatea aparatului motor al animalelor și al omului, plecînd de la premisele mecanicii generale.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BIOMECÁNICĂ s. f. Știință care studiază dezvoltarea, structura și activitatea aparatului motor al animalelor și al omului, plecând de la premisele mecanicii generale. [Pr.: bi-o-] – Fr. biomécanique.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BIOMECÁNICĂ s.f. Capitol al biofizicii care se ocupă cu studiul acțiunii forțelor interne sau externe asupra organismelor vii. [< fr. biomécanique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
biomecánic, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr biomécanique] 1 Care aparține biomecanicii. 2 Referitor la biomecanică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BIOMECÁNIC, -Ă adj. Referitor la biomecanică. [< fr. biomécanique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BIOMECÁNIC, -Ă I. adj. referitor la biomecanică. II. s. f. știință care studiază fenomenele fiziologice cu ajutorul mecanicii. (< fr. biomécanique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
biomecánică (bi-o-) s. f., g.-d. art. biomecánicii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
biomecánică s. f. (sil. bi-o-), g.-d. art. biomecánicii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
biomecánic adj. m.(sil. bi-o-), pl. biomecánici; f. sg. biomecánică, pl. biomecánice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: bi-o-
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: bi-o-
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
biomecanică
- 1. Știință care studiază, pe baza mecanicii generale, structura, evoluția și funcțiunile aparatului motor al animalelor și al omului.surse: DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
- limba franceză biomécaniquesurse: DEX '09 DEX '98 DN