4 definiții pentru biomatematic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIOMATEMÁTIC, -Ă, biomatematici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Domeniu interdisciplinar fundamentat pe transferul de principii teoretice și metodologice între biologie și matematică. 2. Adj. De biomatematică (1). [Pr.: bi-o-] – Din fr. biomathématique, engl. biomathematics.

BIOMATEMÁTIC, -Ă, biomatematici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Domeniu interdisciplinar fundamentat pe transferul de principii teoretice și metodologice între biologie și matematică. 2. Adj. De biomatematică (1). [Pr.: bi-o-] – Din fr. biomathématique, engl. biomathematics.

biomatemátic, ~ă [At: DEX2 / P: bi-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr biomathématique, eg biomathematics] 1 sf Domeniu interdisciplinar fundamentat pe principii teoretice și metodologice din biologie (1) și matematică. 2 a De biomatematică (1). 3 a Care aparține biomatematicii (1). 4 a Referitor la biomatematică (1).

BIOMATEMÁTIC, -Ă I. adj. referitor la biomatematică. II. s. f. domeniu bazat pe aplicarea principiilor matematicii în biologie. (< fr. biomathématique, engl. biomatematics)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

biomatemátic adj. (sil. bi-o-) → matematic

Intrare: biomatematic
biomatematic adjectiv
  • silabație: bi-o-
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biomatematic
  • biomatematicul
  • biomatematicu‑
  • biomatematică
  • biomatematica
plural
  • biomatematici
  • biomatematicii
  • biomatematice
  • biomatematicele
genitiv-dativ singular
  • biomatematic
  • biomatematicului
  • biomatematice
  • biomatematicei
plural
  • biomatematici
  • biomatematicilor
  • biomatematice
  • biomatematicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

biomatematic

etimologie: