biogeochimie sf [At: DEX² / P: bi-o-ge-o~ / Pl: ~ii / E: fr biogéochimie] Ramură a geochimiei care studiază compoziția chimică a biosferei (2).

biogeochimie s.f. Ramură a geochimiei care se ocupă cu studiul compoziției chimice a biosferei. • sil. bi-o-ge-o-. g.-d. -iei. /<fr. biogéochimie.

BIOGEOCHIMIE s.f. Ramură a geochimiei care studiază elementele chimice ale biosferei. [< fr. biogéochimie].

BIOGEOCHIMIE s. f. ramură a geochimiei care studiază elementele chimice ale biosferei. (< fr. biogéochimie)

biogeochimic, -ă adj. Care ține de biogeochimie, care se referă la biogeochimie. • sil. bi-o-ge-o-. pl. -ci, -ce. /<biogeochimie.

biogeochimie (desp. bi-o-ge-o-) s. f., art. biogeochimia, g.-d. biogeochimii, art. biogeochimiei

biogeochimie (bi-o-ge-o-) s. f., art. biogeochimia, g.-d. biogeochimii, art. biogeochimiei

biogeochimie s. f. (sil. bi-o-ge-o-) → chimie

BIOGEOCHIMÍE (< germ.) s. f. Ramură a geochimiei care studiază relațiile dintre biosferă și celelalte geosisteme din punct de vedere chimic (compoziția chimică a organismelor și modul de participare a materiei vii și a produselor și de descompunere în procesele de migrație și de acumulare a elementelor chimice din scoarța terestră). Metodele b. sînt folosite și în prospecțiunile zăcămintelor de minerale utile.