7 definiții pentru biogeochimie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIOGEOCHIMÍE s. f. Ramură a geochimiei care studiază compoziția chimică a biosferei. [Pr.: bi-o-ge-o-] – Din fr. biogéochimie.

BIOGEOCHIMÍE s. f. Ramură a geochimiei care studiază compoziția chimică a biosferei. [Pr.: bi-o-ge-o-] – Din fr. biogéochimie.

biogeochimíe sf [At: DEX2 / P: bi-o-ge-o~ / Pl: ~ii / E: fr biogéochimie] Ramură a geochimiei care studiază compoziția chimică a biosferei (2).

BIOGEOCHIMÍE s.f. Ramură a geochimiei care studiază elementele chimice ale biosferei. [< fr. biogéochimie].

BIOGEOCHIMÍE s. f. ramură a geochimiei care studiază elementele chimice ale biosferei. (< fr. biogéochimie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

biogeochimíe (bi-o-ge-o-) s. f., art. biogeochimía, g.-d. biogeochimíi, art. biogeochimíei

biogeochimíe s. f. (sil. bi-o-ge-o-) → chimie


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BIOGEOCHIMÍE (< germ.) s. f. Ramură a geochimiei care studiază relațiile dintre biosferă și celelalte geosisteme din punct de vedere chimic (compoziția chimică a organismelor și modul de participare a materiei vii și a produselor și de descompunere în procesele de migrație și de acumulare a elementelor chimice din scoarța terestră). Metodele b. sînt folosite și în prospecțiunile zăcămintelor de minerale utile.

Intrare: biogeochimie
  • silabație: bi-o-ge-o-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biogeochimie
  • biogeochimia
plural
genitiv-dativ singular
  • biogeochimii
  • biogeochimiei
plural
vocativ singular
plural

biogeochimie

  • 1. Ramură a geochimiei care studiază compoziția chimică a biosferei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: